Pension fund’s refusal annulled; relocation under Soviet occupation qualifies as displacement under Law No. 189/2000.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the pension fund’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s judgment that had annulled the fund’s refusal decision and recognized the claimant’s entitlement under Law No. 189/2000 for displacement from February 1944 to June 1945, with corresponding benefits payable from June 1, 2003; the appellate ruling remains in force. The dispute concerned an administrative challenge to the pension fund’s rejection of an application for beneficiary status under Law No. 189/2000, based on the claimant’s forced relocation from her home town after its occupation by foreign troops. Decisive legal basis: Article 1(c) of Government Decision No. 127/2002, which defines a “person displaced to another locality” to include anyone forced to change residence due to refuge, a definition the court applied broadly to include occupation by Soviet forces rather than only ceded territories as the fund argued.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Pension fund’s refusal annulled; relocation under Soviet occupation qualifies as displacement under Law No. 189/2000: În conformitate cu art. 1 lit. c) din H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege și persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, precum și persoana care s-a refugiat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 485 din 10 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamanta B.C., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București; a anulat hotărârea nr. 9731/9077 din 16 decembrie 2003, emisă de aceasta și a obligat pârâta, să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada februarie 1944 – iunie 1945, cu plata drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 iunie 2003.
S-a reținut că în urma ocupării orașului Botoșani, localitatea de domiciliu a reclamantei, de către trupele hortiste, aceasta a fost nevoită împreună cu toată familia sa, să se refugieze la Lugoj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care în esență a susținut că în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, orașul Botoșani nefiind „teritoriu cedat”.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate a rezultat că reclamanta s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a ocupării acesteia, de către armata sovietică.
În conformitate cu art. 1 lit. c) din H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege și persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, precum și persoana care s-a refugiat.
Dând o interpretare corectă acestei dispoziții, în raport cu probele administrate, legal și temeinic Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat, ca fiind întemeiată, cererea reclamantei.
De altfel, însăși recurenta revizuindu-și propria hotărâre, prin decizia nr. 265/9077 din 13 mai 2004, a recunoscut reclamantei-intimate, calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și i-a acordat drepturile cuvenite, începând cu 1 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 485 din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2004.