Rural financing contract: Justified refusal to pay currency differences due to missing documentation at time of decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Nord-Vest SATU MARE solicitând obligarea acestora la plata sumei de 94.618,83 RON reprezentând diferenţele de curs valutar aferente tranşei nr. 3 din contractul de finanţare încheiat de cu pârâta APDRP cu nr. x din 28 decembrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 111/CA-P.I. din 22 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta la plata sumei de 94.618,83 RON reprezentând diferenţa de curs valutar aferentă tranşei a III-a din Contractul de finanţare încheiat între reclamantă şi pârâtă sub nr. x din 28 decembrie 2010 având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru proiectul "Modernizarea fermei de păsări din Oradea şi înfiinţare fermă găini ouătoare şi centru sortare, ambalare, procesare ouă consum, în comuna Girişu de Criş, judeţul Bihor".

Totodată, Curtea a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1800 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 111/CA-P.I. din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010 ( C. proc. civ.), pârâta recurentă a arătat următoarele:

- în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în condiţiile în care reclamanta nu a cerut anularea actelor administrative de refuz de acordare a diferenţelor de curs valutar ci a solicitat direct acordarea acestor diferenţe; or, potrivit recurentei, acordarea diferenţelor de curs valutar nu era posibilă decât ca urmare a constatării nelegalităţii actelor administrative de refuz;

- de asemenea, tot nelegal a procedat prima instanţă şi atunci când a respins excepţia prematurităţii acţiunii deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanţei;

- pe fondul pricinii, recurenta arată că diferenţele de curs valutar solicitate de reclamantă se referă la ultima tranşă de plată (tranşa 3); dosarul cererii de plată pentru această tranşă a fost depus la data de 13 martie 2013, plata fiind efectuată la data de 18 iulie 2013 iar proiectul fiind considerat finalizat prin semnarea şi ştampilarea formularului AP 13.1, nr. x din 19 iulie 2013; în consecinţă, după finalizarea proiectului nu mai pot fi aduse modificări de natură financiară contractului.

1.4 Întâmpinarea

Reclamanta intimată S.C. A. S.R.L. s-a apărat arătând următoarele:

- acţiunea este admisibilă deoarece este îndreptată împotriva refuzului nejustificat de acordare a diferenţelor de curs valutar, temeiul acesteia fiind dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004;

- procedura prealabilă sesizării instanţei a fost îndeplinită prin formularea a trei cereri succesive de acordare a diferenţelor de curs valutar, respectiv la 27 mai 2013, 13 iunie 2013 şi 19 iulie 2013, răspunsul autorităţii fiind acela al că cererile nu pot fi soluţionate pentru că nu au fost finalizate procedurile administrative privind acordarea actualizărilor;

- pe fond, susţine că recursul este neîntemeiat în condiţiile în care are dreptul la actualizările solicitate în temeiul art. 13 lit. f1) din O.U.G. nr. 74/2009, aşa cum a fost modificată de O.U.G. nr. 37/2013; susţine că nu îi este imputabil că procedurile de acordare a actualizărilor nu erau finalizate la data formulării celor trei cereri amintite; în plus, arată că a mai formulat o nouă cerere în cursul judecăţii (6 martie 2014) la care a ataşat toată documentaţia pretinsă de pârâta recurentă.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Soluţia Înaltei Curţi

Cu privire la respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală.

Astfel, acţiunea cu care a fost sesizată Curtea de Apel Oradea a fost îndreptată împotriva refuzului de plată a diferenţelor de curs valutar (94.618,83 RON) aferente ultimei tranşe din contractul de finanţare încheiat între părţi. Aşa fiind, nu este necesară formularea unui capăt de cerere distinct de "anulare a refuzului", aşa cum greşit susţine recurenta AFIR prin intermediul excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, deoarece refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim este asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actului administrativ.

De asemenea, în astfel de acţiuni, procedura plângerii prealabile nu este obligatorie potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel încât şi excepţia prematurităţii este neîntemeiată.

În schimb, recursul este întemeiat în ce priveşte fondul acţiunii.

Astfel, din actele dosarului rezultă că intimata S.C. A. S.R.L. a adresat recurentei AFIR (fostă APDRP) mai multe cereri, după cum urmează:

- la data de 7 martie 2013 a solicitat plata sumei de 226.748,55 RON, reprezentând tranşa a treia din contractul de finanţare nr. x din 28 decembrie 2010;

- la data de 27 mai 2013 a solicitat "un răspuns cu privire la posibilitatea de rambursare a diferenţelor de curs valutar" aferente tuturor plăţilor efectuate în temeiul contractului de finanţare; cererea a fost determinată de intrarea în vigoare la data de 8 mai 2013 a O.U.G. nr. 37/2013 prin care, printre altele, a fost completat art. 13 din O.U.G. nr. 74/2009; cererea de plată din 7 martie 2013 a fost aprobată la data de 19 iulie 2013 iar plata a fost efectuată la data de 24 iulie 2013 fără ca diferenţele de curs valutar să fie acordate;

- la data de 13 iunie 2013 a solicitat în temeiul art. 13 lit. f1) din O.U.G. nr. 74/2009 rambursarea sumei de 374.744 RON reprezentând diferenţă de curs valutar pentru plata unor echipamente; prin adresa din 16 iulie 2013 recurenta a răspuns că procedurile de lucru pentru punerea în aplicare a cererilor de rambursare a diferenţelor de curs valutar sunt în curs de elaborare;

- la data de 19 iulie 2013 intimata a completat cererea din 13 iunie 2013 cu o nouă cerere de rambursare, de data aceasta a sumei de 94.618,83 euro, reprezentând diferenţă de curs valutar pentru tranşa trei; recurenta nu a răspuns explicit acestei cereri în schimb, după cum s-a arătat mai sus, la data de 24 iulie 2013 a plătit tranşa trei fără să acorde diferenţele de curs valutar solicitate.

- intimata a formulat o nouă cerere de rambursare la 9 septembrie 2013 la care recurenta a răspuns prin adresa nr. x din 9 octombrie 2013 în sensul că nu mai pot fi aduse modificări de natură financiară contractului de finanţare deoarece prevederile art. 13 lit. f1) din O.U.G. nr. 74/2009 nu se aplică intimatei, în principal pentru că până la data finalizării proiectului nu a fost depusă documentaţia necesară pentru modificarea contractului de finanţare (notă explicativă, ultimul buget aprobat de APDRP şi centralizatorul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în euro).

Intimata a sesizat instanţa de fond la data de 22 noiembrie 2013 şi a comunicat recurentei documentaţia menţionată în adresa nr. x din 9 octombrie 2013 la data de 6 martie 2014 (data poştei), însoţită de o nouă cerere de rambursare .

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că data refuzului explicit de soluţionare favorabilă a cererii de rambursare este data de 9 octombrie 2013 (data emiterii de către recurentă a adresei nr. x) iar data la care s-a depus documentaţia menţionată în adresă este 6 martie 2014.

Momentul de referinţă este data refuzului iar documentaţia de referinţă este cea existentă în acel moment deoarece obiectul judecăţii este limitat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 la verificarea legalităţii refuzului.

Or, raportat la acest moment refuzul recurentei era justificat deoarece, dincolo de orice alte considerente, acordarea rambursării nu se putea face în lipsa dovezilor cheltuielilor în euro (cel puţin a centralizatorului contractelor de vânzare-cumpărare), precum şi a datei efectuării acestora, pentru a putea permite recurentei verificarea diferenţelor de curs valutar.

Altfel spus, simpla depunere a cererii de rambursare este insuficientă în lipsa dovezilor care să ateste că societatea petentă este supusă ipotezei normei prevăzute de art. 13 lit. f1) din O.U.G. nr. 74/2009. Această chestiune nu ţine de existenţa "procedurilor de acordare a rambursării" la care face referire intimata ci de dovedirea existenţei dreptului pretins a fi recunoscut de autoritate.

În plus, chiar dacă intimata ar fi titulara dreptului de rambursare, sentinţa tot nelegală ar fi deoarece nicio probă a dosarului nu atestă întinderea dreptului. Intimata reclamantă a pretins în faţa primei instanţe suma de 94.618,83 RON fără să administreze nicio probă în acest sens, în condiţiile în care existenţa dreptului constituia un aspect litigios al judecăţii.

Aşa fiind, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează să fie admis cu consecinţa casării sentinţei şi respingerii acţiunii formulate reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 111 din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2016.

Procesat de GGC - MM