Security collaborator status upheld; appeal dismissed for failure to prove coercion or lack of fundamental rights impact

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1640 din 23 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Împotriva Sentinţei nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs se critică soluţia de admiterea a acţiunii şi de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Se arată că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul furnizării de informaţii în mod voluntar de către persoana care face obiectul verificării, informaţiei prin care să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist în care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât arată că informaţiile furnizate organelor de securitate nu au fost date în mod voluntar din înscrisuri rezultând că "notele au fost furnizate ca urmare a sarcinilor trasate", recurentul apreciind că instanţa de fond a înlăturat în mod nelegal condiţia furnizării informaţiilor în mod voluntar.

Recurentul-pârât arată că în cauză, prima instanţă a apreciat greşit în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condiţiile în care în cauză informaţiile furnizate nu priveau anumite persoane sau o categorie de persoane ci aveau caracter de generalitate care nu erau de natură a îngrădi drepturi sau libertăţi fundamentale.

Se arată că a fost "racolat în mod obligatoriu" de către organele de securitate, dată fiind profesia de preot, care necesita raporturi sociale ample.

Se arată că pe situaţia de fapt, prima instanţă i-a respins greşit administrarea probei cu martori, probă de natură a lămuri contextul în care au fost furnizate informaţii către Securitate şi consecinţele pe care aceste informaţii le-au avut asupra persoanelor vizate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Recursul a fost admis în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. prin Încheierea din 16 noiembrie 2015 - dosar recurs.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluţia de admitere a acţiunii este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de ansamblul informaţiilor furnizate de recurent prin notele informative, informaţii cu privire la nemulţumiri ale unor cetăţeni referitoare la aprovizionarea cu alimente sau alte bunuri, comentarii făcute pe tema cuvântării tov. B. din 20 ianuarie 1989, felul în care erau trataţi penticostalii, libertatea unor culte religioase - Oastea Domnului, intenţia unei persoane (preot) de a nu se mai întoarce în ţară.

Toate aceste informaţii pot fi încadrate afirmaţii prin care erau denunţate de recurent activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunic şi care puteau viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Aceste informaţii au fost corect analizate de către prima instanţă, care în raport de conţinutul lor a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză Curtea nu va susţine aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind neîndeplinirea condiţiei furnizării "voluntare" de informaţii către Securitate de către recurent. Nu rezultă constrângerea invocată sau furnizarea de informaţii datorate unei constrângeri fizice sau psihice pe care recurentul nu o putea înlătura. Din contră numărul relativ mare al notelor către Securitate şi conţinutul lor în concret sentinţa de natură a confirma caracterul voluntar al furnizării acestor informaţii. În mod corect prima instanţă a reţinut că starea de constrângere în care s-ar fi aflat recurentul - pârât la momentul furnizării notelor informative nu se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru acest considerent în mod corect a fost respinsă proba cu martori, apreciată ca neutilă cauzei.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2016.

Procesat de GGC - MM