Collaborator Status Upheld: Single Denunciatory Note Meets Securitate Definition
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Bucharest Court of Appeal's initial ruling that the defendant had been a collaborator of the Securitate (the communist-era secret police). The dispute involved an administrative action by the National Council for the Study of the Securitate Archives, which sought a judicial declaration of the defendant's collaborator status under the framework of O.U.G. no. 24/2008. The court found that a single piece of information—a denunciatory note from 1986 reporting hostile statements against the state leader—satisfied the statutory definition under Art. 2(1)(b) of O.U.G. no. 24/2008, as it qualified as denouncing activities contrary to the communist regime and aimed at restricting fundamental rights. The court also deemed irrelevant the timing of the information relative to the defendant's signed commitment and any claims of duress, confirming that his collaborator status was legally and properly established.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 496 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Collaborator Status Upheld: Single Denunciatory Note Meets Securitate Definition: The dispute involved an administrative action by the National Council for the Study of the Securitate Archives, which sought a judicial declaration of the defendant's collaborator status under the framework of O.U.G. no. 24/2008. The court found that a single piece of information—a denunciatory note from 1986 reporting hostile statements against the state leader—satisfied the statutory definition under Art. 2(1)(b) of O.U.G. no. 24/2008, as it qualified as denouncing activities contrary to the communist regime and aimed at restricting fundamental rights. The court also deemed irrelevant the timing of the information relative to the defendant's signed commitment and any claims of duress, confirming that his collaborator status was legally and properly established.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive for the appeal in administrative litigation.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1367 din 5 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Recursul
Împotriva Sentinţei nr. 1367 din 5 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.,recurentul-pârât a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a analizat temeinic probatoriul administrat în cauză iar soluţia pronunţată nu corespunde prevederilor legale în materie, respectiv dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.
În concluzie, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea cererii de sesizare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Autoritatea publică reclamantă a depus întâmpinare susţinând în esenţă că recursul formulat în cauză este nefondat iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Principalele critici formulate de recurent vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susţinerile acestuia fiind însă nefondate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securităţii "persoana care a furnizat informaţii sub orice formă prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că nota informativă din 14 august 1986 prin care recurentul-pârât semnala organelor de securitate că numitul B. a adresat cuvinte triviale şefului statului şi a formulat afirmaţii tendenţioase la adresa acestuia constituie informaţii care se circumscriu condiţiei legale referitoare la denunţarea unor atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist.
Potrivit definiţiei lega le a colaboratorului Securităţii dată de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru reţinerea acestei calităţi nu este necesar ca acesta să furnizeze o pluralitate de informaţii, fiind suficientă furnizarea unei singure informaţii care să îndeplinească condiţiile definiţiei legale.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-potrivit cărora nota furnizată organelor de securitate nu a fost întocmită cu scopul de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului iar faţă de persoana în cauză nu au fost luate măsuri de urmărire şi verificare, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale şi nu la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că recurentul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.
Pe de altă parte, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză persoanei denunţate i-a fost deschis dosar de urmărire, respectiv dosar nr. x, acest fiind sancţionat cu avertisment.
Susţinerile recurentului privitoare la furnizarea de informaţii anterior datei la care a semnat angajamentul cât şi cele privitoare la faptul că semnarea angajamentului a fost determinată de presiunea psihică exercitată de ofiţerul de securitate, nu pot fi primite întrucât potrivit dispoziţiilor legale, mai sus reproduse este irelevant momentul furnizării informaţiilor iar în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legal şi temeinică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1367 din 5 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2016.
Procesat de GGC - MM