Suspension of execution of fiscal administrative act upheld; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal la data de 17 martie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit:

- anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 13 septembrie 2013, înregistrat la APDRP sub nr. 29230 din 16 septembrie 2013

- suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 13 septembrie 2013 emis de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin încheierea din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal încheiat la data de 13 septembrie 2013, înregistrat la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sub nr. 29230 din 16 septembrie 2013, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţare a Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a criticat încheierea arătând că instanţa a antamat fondul cauzei reţinând ca argumente în susţinerea cazului bine justificat aspecte legate de fondul litigiului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta - pârâtă a arătat că executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate, nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepţie nulitatea recursului pentru nemotivare, prin raportare la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., arătând că motivele invocate nu pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chiar dacă recurenta a indicat pct. 8 al art. 488.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilităţii în principiu a recursului, prefigurându-se incidenţa alin. (6) al aceluiaşi articol, în raport de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecăţii, întrucât între timp a fost soluţionată şi acţiunea în anulare.

Raportul a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 decembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat punct de vedere asupra raportului întocmit, arătând că prin Sentinţa nr. 3315 din 5 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea principală în anulare şi a dispus anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 şi a procesului-verbal din data de 13 septembrie 2013.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru aplicarea sancţiunii prevăzute în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât din analiza motivelor de recurs rezultă că s-au formulat critici legate de aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din acelaşi act normativ, care se încadrează în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Pe fondul cererii de suspendare

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 18 septembrie 2013, emis de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Potrivit art. 15 coroborat cu 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş), drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Contrar susţinerilor recurentei, Curtea de apel a analizat împrejurările de fapt şi de drept referitoare la condiţia "cazului bine justificat", în limitele procedurii sumare a suspendării de executare în care nu este permisă prejudecarea fondului, apreciind judicios că acestea au aptitudinea de a răsturna prezumţia de legalitate de care beneficiază actul administrativ atacat.

De altfel, ulterior pronunţării sentinţei recurate a fost soluţionat fondul acţiunii principale în anularea actului administrativ, prin Sentinţa nr. 3515 din 5 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2014, acţiunea fiind admisă.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai putere de lucru judecat relativă, ea constituie un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte condiţia "pagubei iminente", îndeplinirea acesteia rezultă din valoarea mare a debitului de 733.670,27 RON, care este de natură a periclita activitatea societăţii intimate pe toate planurile.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură, menţinând sentinţa atacată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva încheierii din 31 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM