Territorial competence in administrative disputes where a trade union acts with active procedural standing: jurisdiction follows the union's seat, not the member's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea calificativului, "Satisfăcător" din fişa de evaluare anuală, ca fiind netemeinic şi nelegal.

1.1. Prin Sentinţa nr. 5893 din 22 septembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În cauza de faţă, domiciliul reclamantului este în judeţul Iaşi, iar autoritatea pârâtă este reprezentată de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, fiind lipsită de relevanţă, din punct de vedere al competenţei instanţei, împrejurarea că acţiunea a fost formulată prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex., cu sediul în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care acesta a acţionat în numele membrului de sindicat, în baza unei împuterniciri scrise, şi nu a acţionat în nume propriu.

Tribunalul a apreciat că nu are competenţă teritorială în soluţionarea litigiului, atât timp cât niciuna din părţile raportului juridic de serviciu, dedus judecăţii, nu are sediul pe raza de competenţă teritorială a acestei instanţe.

Chiar dacă, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, organizaţia sindicală are legitimitate procesuală activă, aceasta este strict legată de conduita membrului de sindicat, în numele şi pe seama căruia formulează acţiunea, având calitate de mandatar. Titularul acţiunii este membrul de sindicat, astfel că, pentru stabilirea competenţei teritoriale relevant este domiciliul acestuia, iar nu sediul organizaţiei sindicale.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict

2.1. Prin Sentinţa nr. 22 din 20 ianuarie 2016, Tribunalul Iaşi, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prezenta acţiune are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici.

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarilor publici sunt veritabile conflicte de muncă, motiv pentru care sunt incidente atât prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în temeiul cărora Sindicatul are calitate procesuală activă şi a dobândit calitatea de reclamant, în baza împuternicirii membrului de sindicat cât şi dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În consecinţă, având în vedere că sediul reclamantului este în Bucureşti şi are calitatea de reclamant, potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi în conformitate cu Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 21 ianuarie 2013, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabileşte competenţa alternativă a instanţei de la domiciliul reclamantului sau celei de la domiciliul pârâtului, Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze prezenta cauză.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex a învestit instanţa cu o acţiune formulată în numele membrului de sindicat A., solicitând anularea calificativului,, Satisfăcător" din fişa de evaluare anuală, ca fiind netemeinic şi nelegal.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, decurgând din raporturile de serviciu.

Prin urmare, în astfel de situaţii în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de reprezentant al reclamantului, ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, pentru determinarea competenţei teritoriale se va ţine seama de sediul sindicatului-reclamant, iar nu de domiciliul membrului de sindicat în numele căruia acţionează.

În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 1/2013.

În egală măsură, art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004 reglementează calitatea procesuală activă a organismelor sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, în speţă membrii sindicatului.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este o competenţă alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoare reclamantului, pentru consideraţii care urmăresc o protecţie mai bună a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, de a opta între cele două instanţe la momentul formulării cererii.

Opţiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi, odată exercitat, acest drept de opţiune produce efectul învestirii instanţei, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opţiunii făcute, nici pârâţii şi nici instanţa,din oficiu, nemaiputând invoca necompetenţa teritorială.

În speţă, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex a făcut alegerea de domiciliu, în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM