Appeal dismissed; refusal to suspend enforcement of rural investment fund sanction for lack of well-justified case and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la 1 octombrie 2014 privind proiectul din 25 septembrie 2012 - "Miniunitate Mobila Producţie Pavele şi Blocheţi", emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 S - V Oltenia, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin Sentinţa nr. 429 din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014, emis de AFIR - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 S - V Oltenia, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs S.C. A. S.R.L. solicitând casarea ei, şi în rejudecare, pe fond admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele instanţei reprezentând simple afirmaţii generale.

Nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii recurate rezultă din toate elementele care ar fi trebuit să conducă la o concluzie de admitere a cererii sale, care întruneşte condiţiile cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa a reţinut greşit că motivele invocate nu se circumscriu aparenţei de legalitate a actului administrativ, ci ţin de analiza fondului cauzei, pentru că, potrivit jurisprudenţei în materie, existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ci poate fi şi prezumată.

În speţă, după cum arată recurenta - reclamantă, îndoiala puternică şi evidentă asupra legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor se concretizează în încălcarea, aplicarea şi interpretarea greşită a legii, a situaţiei de fapt şi încălcarea prevederilor referitoare la individualizarea sancţiunii, pentru argumentele arătate în cererea de chemare în judecată şi reluate pe larg în motivarea recursului: încălcarea art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a limitelor controlului ex-post, ulterior implementării, schimbarea naturii juridice a probatoriilor administrate în procedura prealabilă, aplicarea greşită a indicatorilor de viabilitate din secţiunea economică şi a principiului proporţionalităţii.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa de fond a ajuns, de asemenea, la o concluzie greşită, pentru că susţinerile sale privind afectarea gravă şi iremediabilă a relaţiilor contractuale au fost dovedite pe deplin cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, în termen, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepţii procesuale.

5. Procedura de filtrare şi de judecată a recursului

Prin încheierea pronunţată la data de 6 noiembrie 2015 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi că nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.

Înalta Curte a admis în principiu recursul, dispunând ca judecata să se realizeze cu citarea părţilor, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi a apărărilor intimatei, raportat la actele şi lucrările dosarului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Argumentele pentru care instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele cuprinse în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost expuse într-o manieră clară şi logică, pe baza analizei aparenţei dreptului, în condiţiile în care, în cadrul procedurii sumare a suspendării actului executării, nu poate fi prejudecat fondul cauzei.

Motivarea hotărârii răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., neputându-se pretinde instanţei ca în limitele acestei proceduri sumare să tranşeze motivele de nelegalitate invocate de recurentă în afirmarea existenţei condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Îndeplinirea celor două condiţii expres enunţate în norma legală arătată este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul că, în raport cu natura pricinii, cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de încălcarea art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, a limitelor controlului ex-post, ulterior implementării, schimbarea naturii juridice a probatoriilor prezentate de către reclamantă în procedura prealabilă, aplicarea indicatorilor de viabilitate din secţiunea economică, modul de aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii, necesită un probatoriu complex şi o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

Şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente curtea de apel a făcut o analiză judicioasă, motivându-şi soluţia în mod adecvat, în sensul că prejudiciul trebuie corelat cu indici temeinici de nelegalitate a titlului ce se execută silit.

Or, dezavantajele de natură financiară rezultate direct din executarea silită nu se circumscriu prin ele însele noţiunii de "pagubă iminentă" prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva Sentinţei nr. 429 din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM