Motion for revision against judgment on challenge to annulment held inadmissible.

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea supusă revizuirii

1.1. Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2009, sub nr. x/2/2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministrul Apărării Naţionale şi Primul-Ministru solicitând:

- constatarea dolului folosit de pârâţi şi care a stat la baza vicierii caracterului liber al consimţământului exprimat prin cererea de trecere în rezervă formulată în luna iunie 2001;

- restabilirea situaţiei de încadrare în condiţiile anterioare emiterii Deciziei de pensie nr. 093045 din 09 iulie 2001, de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, cu respectarea condiţiilor de grad, specialitate, post, vechime, şi locaţie în Garnizoana Bucureşti;

- constatarea nulităţii următoarelor acte: Decizia nr. 093045 din 21 ianuarie 2008, cererea de trecere în rezervă formulată în luna iunie 2001, în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 7/1998 şi cu aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2001 în forma existentă la data de 30 iunie 2001, fişa de calcul cu elementele necesare stabilirii pensiei, plăţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă în condiţiile legislaţiei sus-rubricate;

- constatarea prescripţiei sumelor acordate cu titlul de ajutoare şi plăţi compensatorii la trecerea în rezervă, prevăzute în legislaţia menţionată şi a căror urgentă restituire se solicita prin prevederile O.U.G. nr. 230 din 05 ianuarie 2009.

Prin Sentinţa nr. 2277 din 30 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul M.A.N. prin întâmpinare şi a respins cererea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs A.

Prin Decizia civilă nr. 7708 din 12 decembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2277 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 7708 din 12 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin Decizia civilă nr. 499 din 9 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 7708 din 12 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2011, ca neîntemeiată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva acesteia decizii, în temeiul art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire A., solicitând anularea deciziei.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut în esenţă următoarele aspecte:

- Instanţa care pronunţat decizia atacată nu s-a pronunţat asupra competenţei de a judeca o cauză ce ţine de litigii de muncă;

- Instanţa a refuzat să verifice data comunicării, modalitatea reală de comunicare a actului contestat.

- Ulterior pronunţării deciziei atacate, a intrat în posesia conţinutului precis şi integral a Ordinului nr. 660/2001 şi a documentaţiei falsificate care a stat la baza emiterii ordinului de concediere

De asemenea, în opinia revizuentului, în cauză sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în speţă s-a reţinut prin încheiere irevocabilă din 3 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/3/CA/2013 a Tribunalului Bucureşti că Ordinul MAPN nr. 660 din 2 iunie 2001 este un act ce reglementează raporturi de muncă, iar prin Decizia nr. 22/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015 s-a stabilit că Tribunalul Bucureşti, secţia litigii de muncă, este competent să judece contestarea Ordinului nr. 660 din 2 iulie 2001.

Pentru aceste motive, revizuentul a solicitat anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei către rejudecare la instanţa competentă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 322 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)". Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă iar nu exemplificativă.

Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ de art. 322 C. proc. civ., deoarece altfel s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Aşadar, nu sunt supuse revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestaţia în anulare, deoarece în conţinutul textului citat rezultă că nu există calea revizuirii împotriva hotărârii date asupra contestaţiei propriu-zise.

Cum în speţă hotărârea atacată este dată în cadrul unei contestaţii în anulare, deci nu este în nici un caz o hotărâre care să evoce fondul, chiar dacă hotărâre atacată cu contestaţia în anulare este una pronunţată în recurs, reiese că o astfel de hotărâre pronunţată în cadrul unei contestaţii în anulare nu este supusă căii de atac a revizuirii.

Aşadar, nu sunt supuse revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestaţia în anulare, deoarece în conţinutul textului citat rezultă că nu există calea revizuirii împotriva hotărârii date asupra contestaţiei propriu-zise.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 499 din 9 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 499 din 9 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT