Salary appeal time-barred: special 15-day deadline applied, prior ruling upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei,

- anularea parţială a Ordinului ministrului justiţiei nr. 3022/C/2013 din data de 10 octombrie 2013, respectiv a poziţiei 2 - 4 de Ia art. I, prin care i s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, potrivit Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea O.U.G. nr. 37/2008 şi un cuantum al sporurilor prevăzut de reglementările anterior enunţate, compus din sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, respectiv sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 1 iulie 2013;

- obligarea pârâtului la plata către reclamant a unui salariu mediu brut lunar, începând cu data de 1 iulie 2013 până la momentul soluţionării prezentei cereri, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. A) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 şi acordarea sporurilor aferente salariului brut astfel rezultat;

- acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor;

- stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, în care pârâtul să completeze ordinul respectiv, sub sancţiunea daunelor-interese cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere;

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1416 din 7 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Cererea de recurs

Soluţia dată de instanţa de fond a fost atacată de reclamantul A., care a învederat că, în opinia sa, calea de atac a prezentei hotărâri este cea a apelului, raportat la faptul că, devreme ce hotărârea dată în prezenta cauză de instanţa de fond nu se circumscrie hotărârilor ce pot fi atacate doar cu apel, înseamnă că, potrivit dreptului comun, hotărârea poate fi atacată cu apel.

Tot mergând pe prevederile dreptului comun, reclamantul a apreciat că termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

A susţinut reclamantul că, în situaţia în care instanţa va aprecia că hotărârea poate fi atacată cu recurs, motivul de casare aferent prezentei cereri este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reglementează ipoteza când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

2. Procedura de soluţionare a recursului.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

2.1.1. Prin raport s-a menţionat că recursul ce face obiectul litigiului nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate fiind formulat şi motivat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.1.2. La data de 8 februarie 2016 recurentul A. a depus prin poştă la dosar Punct de vedere referitor la Raportul întocmit în cauză asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia menţionează că termenul pentru declararea recursului trebuie să fie cel de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile legii generale, respectiv de dispoziţiile C. proc. civ., art. 480 alin. (1) şi nu de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004. În cadrul aceluiaşi Punct de vedere invocă şi jurisprudenţa CEDO referitoare la garantarea dreptului la un proces echitabil.

2.1.3 Completul filtru a stabilit termen la data de 16 martie 2016, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

2.2.1 Înalta Curte, studiind actele şi lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, constată că în cauză este vorba de un act administrativ - Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3022/C/2013 din data de 10 octombrie 2013, a cărui anulare a făcut obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Aceeaşi calificare a obiectului juridic dedus judecăţii a fost dată şi de instanţa de fond care, prin chiar hotărârea atacată de recurent, a dispus respingerea" ca nefondată a acţiunii în contencios administrativ . . . . . . . . . . .având ca obiect, " anulare act administrativ".

Astfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, procesul a fost guvernat de normele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, la art. 28 se prevede că "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cel ale C. proc. civ., în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

A invoca dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., legea generală, referitoare la termenul de declarare a recursului, ca fiind cel de 30 de zile, de la comunicarea hotărârii, echivalează cu golirea de conţinut a legii contenciosului administrativ - lege specială - în raport cu normele generale şi, totodată, cu " anularea" sintagmei " dacă legea nu dispune altfel", prevăzută tot la articolul 485 alin. (1) C. proc. civ.

Cum litigiul dedus judecăţii are ca obiect " anularea unui act administrativ", în cauză sunt incidente normele speciale ale legii contenciosului administrativ, inclusiv cele referitoare la calea ordinată de atac ce ar trebui exercitată, respectiv "recursul" şi la termenul în care hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată, respectiv " în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând inclusiv motivele de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu critică hotărârea din perspectiva calificării greşite a obiectului dedus judecăţii " act administrativ" şi a încălcării competenţei de ordine publică a altei instanţe - respectiv instanţa civilă.

Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte califică calea de atac ce poate fi formulată împotriva Sentinţei civile nr. 1416 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind recursul în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială, în comparaţie cu dispoziţiile C. proc. civ., ce reprezintă norma generală.

Faţă de aceste considerente, studiind actele şi lucrările dosarului, având în vedere şi Raportul asupra admisibilităţii în principiu întocmit în cauză, Înalta Curte constată că, faţă de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., recursul reclamantului A. a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, se constată că sentinţa i-a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 3 septembrie 2014 iar motivele de recurs au fost depuse prin poştă de parte la data de 29 septembrie 2014 ( aspect confirmat de recurent), cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare; termen ce s-a împlinit la data de 19 septembrie 2014; aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului.

Completul de filtru mai reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanţă.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1416 din data de 7 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă. Fără cale de atac.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 16 martie 2016.

Procesat de GGC - MM