Mootness of administrative suspension appeal after interim order expired following first-instance judgment on merits

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2/2014 la data de 28 martie 2014, reclamanta Asociaţia Vânătorilor Ecologişti Târgovişte, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti, a solicitat suspendarea executării Notei (Avizul) nr. x din 10 martie 2014 emisa de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura, Adresei nr. x din 18 martie 2014 emisa de acelaşi organ, Direcţia de Management al Resurselor Forestiere şi Cinegetice, precum şi Adreselor nr. x din 24 martie 2014 şi nr. y din 25 martie 2014 emise de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Ploieşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2077 din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi s-a respins în consecinţă acţiunea împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; au fost respinse excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii invocate de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti ca fiind neîntemeiate.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă Asociaţia Vânătorilor Ecologişti Târgovişte, respectiv numai în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură; în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a suspendat executarea până la pronunţarea instanţei de fond a Notei nr. x din 10 martie 2014, Adresei nr. x din 18 martie 2014, Adresei nr. x din 24 martie 2014 şi Adresei nr. y din 25 martie 2014.

Au fost obligaţi pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (parte din onorariu avocat).

3. Recursurile.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri pârâţii Garda Forestieră Ploieşti (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti) şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

a. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, a solicitata admiterea căii de atac, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Criticile aduse sentinţei atacate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:

- nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care actele administrative atacate se bucură de prezumţia de legalitate, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în jurisprudenţa sa, a stabilit că pentru a aplica măsura de excepţie a suspendării se impune existenţa unei îndoieli puternice asupra legalităţii, condiţie care în speţă nu este îndeplinită.

- de asemenea, s-a arătat că nu s-a probat nici iminenţei producerii unei pagube, simpla executare a unui act administrativ neproducând prin ea însăşi o pagubă.

- s-a susţinut că adresele atacate nu sunt susceptibile de suspendare în condiţiile în care şi-au produs efectele dintr-o dată, de la momentul adoptării.

b. Prin recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti, în prezent Garda Forestieră Ploieşti s-a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

A susţinut recurenta că cererea de suspendare este nefondată şi neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele motive:

- actele administrative atacate se bucură de prezumţia de legalitate, fiind adoptate cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 407/2006.

- nu este îndeplinită condiţia producerii unei pagube, în măsura în care reclamanta nu invocă decât un prejudiciu "incert", nedovedind iminenţa producerii acestuia;

- adresele nu pot face obiectul unei cereri de suspendare, nefiind susceptibile de executare, de a produce efecte a căror stopare să se tindă a se realiza prin cerere, acestea producându-se la momentul adoptării.

4. Apărările intimatei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă Asociaţia Vânătorilor Ecologişti Târgovişte a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20014.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin notele depuse la data de 19 ianuarie 2016, recurenta - pârâtă Garda Forestieră Ploieşti a depus la dosar Sentinţa civilă nr. 1864 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins acţiunea în anulare a aceloraşi acte administrative, care fac obiectul prezentei cereri de suspendare, apreciind că prezentul litigiu a rămas fără obiect.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-au admis în principiu recursurile declarate de pârâţii Garda Forestieră Ploieşti (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti) şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva Sentinţei civile nr. 2077 din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei rămânerii fără obiect a recursului, invocată de recurenta - pârâtă Garda Forestieră Ploieşti, calificată ca fiind o excepţie a lipsei de interes, care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei nr. 48034 din 10 martie 2014, Adresei nr. 48241 din 18 martie 2014, Adresei nr. x din 24 martie 2014 şi Adresei nr. y din 25 martie 2014.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de recurenta şi confirmate de informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1864 din 24 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2/2014, a soluţionat fondul cauzei, respingând ca neîntemeiată acţiunea în anularea actelor administrative a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Or, conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 24 iunie 2016, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efecte.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa, însă doar în parte, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.

Astfel, soluţia de admitere a pretenţiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiţionată numai de dovada avansării acestora ci şi de dovada caracterului necesar şi proporţional al acestor cheltuieli.

În cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a recursului pe o excepţie care a făcut inutilă soluţionarea fondului acestuia, instanţa va reduce proporţional cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Garda Forestieră Ploieşti (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti) şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva Sentinţei civile nr. 2077 din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Obligă recurentele - pârâte la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante Asociaţia Vânătorilor Ecologişti Târgovişte, cu aplicarea art. 451 alin. 2 din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2016.

Procesat de GGC - MM