Financing contract termination suspension denied for lack of well-justified case and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 noiembrie 2013, reclamantul A.- Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, suspendarea executării măsurii privind încetarea contractului de finanţare nr. x din 20 aprilie 2011 încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, comunicată prin Notificarea nr. x din 17 octombrie 2013 de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, până la soluţionarea dosarului nr. x/299/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 825 din 11 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

A constatat instanţa că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă pentru a se dispune suspendarea executării notificării, că reclamantul a invocat aspecte ce vizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26 martie 2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x din 9 mai 2013, aspecte care vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/299/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi că formularea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nu suspendă de drept executarea acestuia; de asemenea reclamantul nu a invocat şi nu a dovedit un prejudiciu iminent cauzat de emiterea notificării de încetare a contractului de finanţare.

3. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul "A. - Întreprindere Individuală, invocând motive încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, arată că prima instanţă a reţinut greşit că nu ar exista cazul bine justificat care să permită suspendarea executării actului administrativ şi că nu ar fi dovedită nici paguba iminentă.

Condiţia cazului bine justificat este îndeplinită, notificarea de reziliere fiind nelegală, având în vedere că, pe fondul cauzei, recurenta a făcut dovada că are sediul activ şi nu a delocalizat investiţia (adică a demontat motivele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi a notificării). Autoritatea pârâtă nu suferă nici o pagubă prin suspendarea măsurii întrucât a instituit un sechestru asigurător asupra bunurilor achiziţionate pe baza finanţării.

Prima instanţă nu a observat că deşi procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost emis în data de 26 martie 2013, notificarea de reziliere a fost trimisă la data de 17 octombrie 2013.

Recurentul-reclamant susţine şi că are contracte în derulare, măsurile dispuse împotriva sa prin notificarea ce face obiectul cauzei creându-i un prejudiciu iminent, respectiv punându-l în imposibilitatea de a-şi achita datoriile către stat şi către proprii angajaţi.

4.Apărările intimaţilor

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, arătând că cererea de suspendare a rămas fără obiect întrucât, în dosarul nr. x/299/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantului de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 martie 2013. Or, prin cererea de suspendare, reclamatul a solicitat suspendarea efectelor notificării privind încetarea contractului de finanţare nr. x din 17 octombrie 2013 până la soluţionarea dosarului cu nr. x/299/2013.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei civile nr. 825 din 11 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte îl constată nefondat pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

6.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prima instanţă a stabilit corect că nu sunt îndeplinite condiţiile de fond prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv că reclamantul nu a prezentat argumente juridice aparent valabile referitoare la vicii de legalitate ale actului administrativ şi nici nu a dovedit un prejudiciu iminent care ar fi cauzat de emiterea notificării de încetare a contractului de finanţare.

În susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, recurentul se referă la dovezile pe care le-ar fi administrat în dosarul nr. x/299/2013 asupra nelegalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare încheiat la data de 21 martie 2013, proces-verbal care a stat la baza emiterii notificării privind încetarea contractului de finanţare. Or, aceste susţineri nu se încadrează în definiţia legală a cazului bine justificat prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai mult de atât, în dosarul nr. x/299/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat în fond Sentinţa nr. 2655 din 8 octombrie 2014, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului în anularea procesului-verbal încheiat la data de 21 martie 2013. Această soluţie, invocată de intimata-pârâtă AFIR ca apărare în recurs, nu susţine rămânerea fără obiect a cererii de suspendare întrucât obiectul cererii de suspendare îl constituie notificarea nr. x din 17 octombrie 2013 prin care s-a dispus măsura de reziliere a contractului de finanţare, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea cerută după formularea plângerii prealabile poate fi acordată până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare îndreptată împotriva actului administrativ care face şi obiectul cererii de suspendare, recte notificarea de reziliere a contractului de finanţare. Prin urmare, soluţionarea în fond a acţiunii în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor nu conduce la rămânerea fără obiect a cererii de suspendare a executării notificării de reziliere a contractului, însă respingerea acţiunii în anularea procesului-verbal întăreşte prezumţia de legalitate de care se bucură notificarea - act administrativ emis ca o consecinţă a emiterii procesului-verbal de nereguli.

Împrejurarea că notificarea de reziliere a contractului de finanţare a fost emisă cu o întârziere de aproximativ 7 luni în raport cu data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor reprezintă un aspect de fapt care nu poate fi încadrat ca o critică referitoare la nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

De asemenea, recurentul-reclamant nu arată şi nu dovedeşte, nici în prezenta cale de atac, care este, în concret, paguba iminentă pe care i-o produce executarea notificării de reziliere a contractului de finanţare.

Nefiind îndeplinite condiţiile de fond cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, în mod legal prima instanţă a respins cererea de suspendare.

6.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 494 din C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinţei pronunţate în fond conform art. 488 pct. 8 din acelaşi Cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A.- Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei civile nr. 825 din 11 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2016.

Procesat de GGC - MM