Mandatory pre-litigation objection requirement for administrative financial correction notices under OUG 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2014, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA (C.N.A.D.N.R. - SA) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport a solicitat anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiata la data de 14 august 2013 privind proiectul POST/2009/2/1/001 - "Pregătire pentru construcţia variantelor de ocolire Stei, Alesd (Sud şi Nord), Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Bistriţa, Huşi" (cos SMIS proiect 7634), beneficiar Compania Naţionala de Autostrăzi şi drumuri Naţionale din România SA (CNADNR), pentru contractul POST/2009/2/1/001/002 "Asistenţă tehnică pentru elaborarea studiului de fezabilitate, proiectului tehnic, detaliilor de execuţie şi documentaţie de licitaţie pentru variantele de ocolire Bistriţa, Gheorghieni, Miercurea Ciuc" (cod SMIS corect 838) şi, implicit a corecţiei financiare astfel dispusă.

Prin Sentinţa nr. 710 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea în anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 40/DCSNFE/GO/572 încheiată la data de 14 august 2013, formulată de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport, ca fiind inadmisibilă.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată în principal cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Astfel, a arătat recurenta, soluţia instanţei de fond este nelegală din aceasta perspectivă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (6) şi art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia recurentei, procedura prealabilă prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 vizează actele ce sunt în fază de proiect care pot suporta modificări, nu şi actele finale, care deja îmbracă forma juridică prevăzută de lege, nemaifiind necesară trimiterea la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În acest context, recurenta a susţinut că Legea nr. 554/2004 este o lege cadru, iar O.U.G. nr. 66/2011 este legea specială ce derogă de la legea generală şi care este prioritară în aplicarea dispoziţiilor sale, urmând a fi completată cu Legea nr. 554/2004.

În fine, recurenta, reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond, a redat pe larg motivele pentru care se impune anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce face obiectul litigiului de faţă.

3. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Prin criticile sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine netemeinicia criticilor recurentei, achiesând la analiza şi argumentaţia înfăţişată prin considerentele sentinţei atacate.

Astfel, procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (11):

"În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanţă juridică susţinerile recurentei referitoare la interpretarea dată dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Într-adevăr, conform prevederilor art. 46 din O.U.G. "(1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii", însă textul indicat nu presupune că această jurisdicţie ar fi facultativă, instanţa de contencios administrativ putând fi sesizată indiferent de parcurgerea sau nu a procedurii prealabile, ci doar subliniază că parcurgerea căii administrative nu înlătură dreptul la acţiune în instanţă al celui care se consideră lezat în drepturile sale.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că, potrivit dispoziţiilor citate, contestaţia administrativă prealabilă este o condiţie necesară, obligatorie, numai ulterior putând fi sesizată instanţa de contencios administrativ, iar sintagma "în condiţiile legii" trebuie înţeleasă în sensul că procedura specială de parcurs în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu dreptul comun, respectiv cu Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei formulării plângerii prealabile a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.

Având în vedere faptul că instanţa de fond a respins acţiunea pe excepţia inadmisibilităţii, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte, nu se mai impune a fi analizate şi celelalte susţineri ale recurentei-reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 710 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2016.

Procesat de GGC - CL