Securitate worker status confirmed based on private life surveillance under OUG 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 ianuarie 2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 1.553 din 19 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a atacat cu recurs sentinţa primei instanţe, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi prevederile art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, reţinând că intimatul-pârât nu ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, în condiţiile în care din probele cauzei a rezultat că titularului dosarului de urmărire i-a fost lezat dreptul la viaţă privată.

4. Procedura de filtru derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2015, recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la data de 22 ianuarie 2016 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, impunându-se reformarea sentinţei, pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prima instanţă a apreciat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii şi a stabilit în mod greşit neîncadrarea situaţiei de fapt în ipoteza normei juridice, în condiţiile în care nota de constatare în baza căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, şi înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activităţii desfăşurate de recurentul - pârât în calitate de ofiţer de miliţie, angrenat în supravegherea informativă a unui preot unitarian, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viaţa privată al persoanei urmărite.

Este adevărat că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea ordinii publice sau a securităţii naţionale, după cum se arată în notele scrise ale intimatului-pârât, dar ingerinţa este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii înseşi.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că, în speţă, activitatea intimatului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că, deşi raportul de investigaţie din 22 septembrie 1975 şi raportul informativ din 5 iunie 1976 nu conţin nici un fel de indiciu legat de implicarea persoanei urmărit în fapte cu caracter naţionalist sau contrare regimului politic de la acea dată (motivele pentru care a fost deschis dosarul informativ nr. x), în finalul raportului informativ din 5 iunie 1976, intimatul-pârât a trasat sursei sarcina "să urmărească îndeaproape activitatea acestuia", "cine îl vizitează şi dacă poate observa şi natura relaţiilor dintre preot şi cei ce-l vizitează din exterior", aspect ce constituie o ingerinţă evidentă în viaţa privată. De aceea, nu prezintă relevanţă considerentul reţinut de instanţa de fond, în sensul că materialele informative din dosar conţin doar aprecieri generale şi chiar laudative la adresa persoanei urmărite.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 1.553 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând.

Constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2016.

Procesat de ED