Administrative Standing of Arbitration Court Entities: Validity of Passive Party Designation and Court Authority to Clarify Procedural Framework under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea curţii de apel

Prin Sentinţa civilă nr. 1.390 din 6.05.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie a României şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect anularea actului de desemnare/nominare a arbitrilor şi supleanţilor care constituie Tribunalul Arbitral învestit cu soluţionarea Dosarului arbitral nr. x/2013 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional a României şi a răspunsului din 30.10.2013 al Autorităţii de nominare din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. Recursul declarat de A.

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că:

• sentinţa ignoră dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., nefiind motivată în drept;

• cu toate că se reţine corect lipsa de personalitate juridică a Curţii de Arbitraj, totuşi instanţa conchide eronat că aceasta poate avea calitate procesuală în cauză; din modul cum este reglementată activitatea Curţii, rezultă că aceasta nu este autonomă faţă de Camera de Comerţ şi Industrie a României; conduita procesuală a celor două entităţi demonstrează că, în realitate, toate apărările sunt formulate de către Camera de Comerţ şi Industrie a României;

• cel puţin în privinţa capătului de cerere privind anularea răspunsului din 30.10.2013, Camera de Comerţ şi Industrie are calitate procesuală pasivă, fiind, conform antetului, emitentul actului atacat.

3. Apărările Camerei de Comerţ şi Industrie a României

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, reiterând toate excepţiile formulate la judecata în primă instanţă, adică:

- lipsa calităţii sale procesuale pasive, care, de altfel, a fost admisă de curtea de apel;

- necompetenţa materială a secţiei de contencios administrativ prin raportare la natura actului atacat;

- inadmisibilitatea acţiunii, întrucât, conform art. 619 alin. (3) C. proc. civ., prin contract părţile au atribuit Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunţată la data de 23 octombrie 2015, în temeiul raportului întocmit de magistratul asistent şi punctului de vedere exprimat de recurentul-reclamant, s-a admis în principiu recursul, dispunându-se soluţionarea căii de atac conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru considerentele următoare.

Principiul disponibilităţii care guvernează, de regulă, orice proces civil (lato sensu), în coordonatele trasate prin art. 9 din C. proc. civ., are ca principală componentă dreptul reclamantului de a fixa cadrul procesual, inclusiv din perspectivă procesual pasivă.

În acţiunea introductivă având obiectul indicat la pct. 1, reclamantul a arătat că se judecă în contradictoriu cu Camera de Comerţ şi Industrie a României, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, Autoritatea de nominare.

Este real că din modul de indicare a "pârâtului", nu se poate decela cu claritate care este entitatea chemată în judecată, fiind justă observaţia judecătorului de la curtea de apel în sensul că în cauză se contestă acte emise de Autoritatea de Nominare din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional şi nu de către Camera de Comerţ şi Industrie a României.

De asemenea, este corectă şi analiza capacităţii de drept administrativ a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional care, transpusă în plan procesual, conferă capacitate acesteia de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, în sensul civil al noţiunii.

De altfel, chiar potrivit dreptului comun, din modul în care este conceput alin. (2) al art. 56 din C. proc. civ., rezultă că pot sta în judecată şi "... alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", extinzându-se sfera art. 41 alin. (2) din fostul C. proc. civ.

Înalta Curte se îndepărtează însă de curtea de apel în privinţa modului în care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, din mai multe motive.

În primul rând, potrivit art. 11 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (forma în vigoare la momentul desemnării arbitrilor, publicată în M. Of. nr. 184/2013):

"Autoritatea de Nominare a arbitrilor/supraarbitrilor aparţine unui membru al Plenului Curţii de Arbitraj desemnat prin rezoluţia Biroului de Conducere a Camerei Naţionale pentru un mandat de 5 ani şi care poate fi reînnoit", iar potrivit alin. (4):

"Autoritatea de nominare, cu consultarea preşedintelui Curţii de Arbitraj alcătuieşte Lista de arbitri şi Lista de supraarbitri".

Necontestat, petiţia formulată de A. a fost adresată lui B., în dubla calitate a acestuia de Autoritate de Nominare (el fiind cel care a desemnat arbitrii în dosarul nr. x/RIC/2013 al Curţii de Arbitraj Internaţional), cât şi de Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, fiind înregistrată în 22.10.2013 la Camera de Comerţ şi Industrie a României .

La rândul său, şi răspunsul din 30.10.2013, atacat prin acţiunea introductivă arte ca emitent (potrivit antetului) Camera de Comerţ Naţională iar ca semnatar pe B.

În acest context, după cum bine arată recurentul în motivele căii de atac, nu i se poate reproşa că a chemat în judecată pe emitentul actului atacat, chiar dacă, potrivit atribuţiilor detaliate în regulament, răspunsul trebuia redactat sub antetul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În al doilea rând, Legea organică a contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 161, permite instanţei specializate să regleze cadrul procesual, inclusiv prin posibilitatea punerii în discuţie, din oficiu, a necesităţii introducerii în cauză "a altor subiecte de drept", tocmai pentru a asigura persoanelor care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, un cadru judiciar complet pentru tranşarea aspectelor în dispută.

Or, în raport de cele expuse anterior, rezultă că ezitările recurentului-reclamant în a indica pârâtul sunt justificate, revenind instanţei de contencios administrativ sarcina de a clarifica această componentă a acţiunii judiciare.

În acest demers trebuie valorificată voinţa părţii, exprimată prin chiar acţiunea introductivă, în cauză având legitimare procesuală pasivă atât Camera de Comerţ şi Industrie a României, cât şi Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în cadrul căreia funcţionează Autoritatea de Nominare.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1.390 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2016.

Procesat de ED