Jurisdictional conflict over competence to review administrative acts for state housing allocation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Braşov, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Braşov, B., SC C. SRL, D., E., F., Guvernul României şi Comisia de atribuire a locuinţelor din Primăria Municipiului Braşov, anularea adresei din 6.12.2013, anularea în parte a Hotărârii nr. 15/19.11.2013, anularea contractului de închiriere din 2.12.2013, anularea adresei din 29.01.2014, anularea în parte a Hotărârii nr. 1/13.01.2014, modificarea adresei din 18.07.2014, modificarea Hotărârii nr. 7/29.05.2014, recunoaşterea dreptului său şi al familiei sale în sensul obligării pârâţilor la încheierea contractului de închiriere şi la plata daunelor morale în cuantum de 170.000 RON, precum şi suspendarea executării actelor atacate, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 2.634 din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că litigiul nu este în sfera contenciosului administrativ, întrucât actele atacate nu sunt acte administrative în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care litigiul este în competenţa de soluţionare a Judecătoriei, conform prevederilor art. 94 raportate la art. 98 alin. (1), art. 99 alin. (1) şi art. 101 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin Sentinţa civilă nr. 6.880 din 25 iunie 2015 a Judecătoriei Braşov a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut faptul că hotărârile atacate sunt date în executarea legii, astfel încât a constatat că actele atacate sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 554/2004, motiv pentru care competenţa de soluţionare a litigiului se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât actele atacate sunt emise de autorităţi publice centrale, apreciind că aparţine Curţii de Apel competenţa de soluţionare a cauzei.

2.3. Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 119 din 5 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi constatând că actele atacate au fost emise de autorităţi publice locale a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea de anulare a unor adrese şi hotărâri emise de Comisia de Atribuire a Locuinţelor şi societatea C. SRL, în procedura de atribuire a unei locuinţe din fondul locativ de stat, procedură reglementată de H.G. nr. 1.275/2000, privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, act normativ care în cuprinsul art. 21 stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor în favoarea instanţelor de contencios administrativ competente, potrivit legii.

Ţinând seama de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de Apel a constatat că este în competenţa materială a tribunalului soluţionarea cererii introductive, având în vedere faptul că actele ce fac obiectul acţiunii sunt acte administrative emise de autorităţi publice locale. Totodată, Înalta Curte reţine că actele atacate nu sunt emise de Guvernul României, motiv pentru care chemarea în judecată a acestei autorităţi nu determină atragerea competenţei în favoarea Curţii de Apel, având în vedere argumentul că actele atacate nu sunt emise de această autoritate publică centrală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere faptul că actele atacate nu privesc acte administrativ fiscale, competenţa de soluţionare a litigiului se stabileşte exclusiv în raport de locul ocupat de autoritatea publică emitentă a actelor atacate.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, pentru aceste considerente, Înalta Curte se va pronunţa în acest sens.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Braşov, B., SC C. SRL, D., E., F., Guvernul României şi Comisia de atribuire a locuinţelor din Primăria Municipiului Braşov în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de ED