Inadmissibility of intervention for failure to file mandatory preliminary complaint in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prima instanţă

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/200/2012 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Berca, Instituţia Prefectului judeţului Buzău, SC J. SA şi Ministerul Economiei, au solicitat să se dispună modificarea Ordinelor Prefectului nr. x din 15 august 2009, nr. x din 15 martie 2003, nr. x din 17 octombrie 2003, nr. x din 17 noiembrie 2003, nr. x din 10 iulie 2003.

Prin Sentinţa civilă nr. 3207 din 24 februarie 2014 Judecătoria Buzău a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act - anulare parţială certificat de atestare, disjungere formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., intervenienţii H. şi I., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

1.2. Sentinţa şi considerentele primei instanţe

Prin încheierea din 10 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi tardivităţii, invocate de pârâţi în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., fixând termen la 5 noiembrie 2014, sala 3, ora 12:00, cu citarea părţilor.

Totodată, Curtea de apel a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de intervenienţii H. şi I. şi a respins acţiunea formulată de intervenienţii H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii J. SA şi Ministerul Economiei, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., s-a constatat că aceştia au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004, adresându-se autorităţii emitente a certificatului, respectiv pârâtului Ministerul Economiei, cu cererea nr. x din 19 iunie 2013, astfel după cum reiese din răspunsul înregistrat la pârât sub nr. x din 17 iulie 2013, comunicată reprezentantului convenţional al acestora.

Referitor la intervenienţii H. şi I. s-a constatat că aceştia nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004, nesolicitând autorităţii emitente revocarea actului administrativ.

S-a reţinut că plângerea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. nu este de natură a duce la îndeplinirea cerinţei legale reglementate de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi pentru intervenienţi, cât timp aceştia invocă drepturi proprii pentru anularea certificatului.

Cum intervenienţii nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. x, emis de pârâtul Ministerul Economiei pentru societatea comercială SC J. SA, s-a constatat cererea acestora este inadmisibilă.

Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii, s-a reţinut că reclamanţii au luat cunoştinţă de certificatul contestat la data de 18 martie 2013, cu ocazia verificării situaţiei juridice a terenurilor în Dosarul nr. x/200/2012 al Judecătoriei Buzău, astfel după cum reiese din extrasul de pe portalul instanţei.

S-a apreciat a fi nefondată susţinerea pârâţilor în sensul că reclamanţii trebuiau să cunoască certificatul contestat de la data înscrierii în registrul de carte funciară, respectiv din anul 2009, cât timp în cauză este vorba de un act administrativ unilateral cu caracter individual, care este adus doar la cunoştinţa destinatarului, prin comunicare.

În fine, s-a constatat că din actele dosarului reiese că plângerea prealabilă a fost formulată de reclamanţi la data de 19 iunie 2013, în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar răspunsul le-a fost comunicat la data de 17 iulie 2013, acţiunea fiind depusă la Judecătoria Buzău - la data de 25 noiembrie 2013, cu respectarea termenului de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

2. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs H. şi I., criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenţii au arătat, în motivele de recurs, în esenţă, că nu au fost părţi în recursul graţios promovat de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. întrucât nu au avut cunoştinţă de formularea acestui recurs.

De asemenea, recurenţii au susţinut că au formulat cerere de intervenţie în interes propriu în temeiul dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., apreciind că pot prelua cauza şi procedurile în starea care se află.

În fine, recurenţii au arătat că prin respingerea cererii de intervenţie li s-a creat un prejudiciu patrimonial.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

Prin criticile sale recurenţii nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Analizând totuşi cauza prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de intervenţie recurenţii-intervenienţi au solicitat drepturi proprii cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. x, emis de pârâtul Ministerul Economiei pentru societatea comercială SC J. SA.

Prima instanţă a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Astfel, Înalta Curte a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că recurenţii-intervenienţi s-au adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămaţi într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (11):

"În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată, la fel şi instanţa de fond, că intervenienţii invoca drepturi proprii fără a solicita autorităţii emitente revocarea actului administrativ.

Prin urmare, neîndeplinirea de către intervenienţi a obligaţiei formulării plângerii prealabile a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H. şi I. împotriva încheierii din 10 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT