Reimbursement refusal upheld for general-use furniture under EU-funded medical contract

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1.900 din 16.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 86.143,71 RON, reprezentând cheltuielile solicitate la rambursare prin cererea nr. 2, ca urmare a încadrării acestei sume ca fiind cheltuială eligibilă, conform contractului de finanţare din 4.10.2010, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva soluţiei instanţei de fond, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea este dată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a legii, solicitând casarea hotărârii, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată.

Arată că prima instanţă a reţinut greşit să recurenta-reclamantă a efectuat cheltuieli pentru achiziţionarea unor articole de mobilier care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate şi nu fac parte din categoria celor necesare desfăşurării activităţii cabinetului medical, neîncadrându-se în prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile. Suma de 86.143,71 RON a fost considerată neeligibilă pe motiv că este aferentă cheltuielilor cu achiziţionarea unor articole de mobilier de uz general, care nu au fost prevăzute în cererea de finanţare sau planul de afaceri. În mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta a achiziţionat mobilier nespecific activităţii cabinetului medical şi care nu era înscris în capitolul 2 pct. 3 din Planul de afaceri întrucât, în cadrul bugetului proiectului, a fost prevăzut şi "mobilier specific dotărilor serviciilor prestate". Cabinetul ginecologic descris în planul de afaceri este compus din trei săli de consultaţii, sală de aşteptare, grupuri sanitare şi spaţii de depozitare. "Mobilierul specific dotărilor serviciilor prestate" se referă la dotarea întregului cabinet ginecologic, inclusiv mobilierul pentru sala de aşteptare, birou, scaune în cadrul sălilor de consultaţii, precum şi mobilier pentru discuţii preliminare. Acest mobilier deserveşte strict activitatea cabinetului ginecologic, a fost prevăzut şi însuşit de pârâtă conform înscrisurilor depuse iar cabinetul nu şi-ar putea desfăşura activitatea fără el. În concluzie s-a achiziţionat mobilier strict necesar pentru desfăşurarea activităţii serviciului prestat, cheltuiala fiind eligibilă.

3. Apărările intimatului

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că suma de 86.143 RON este neeligibilă, în raport de prevederile art. 2 alin. (4) pct. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008, fiind aferentă unor cheltuieli făcute cu achiziţionarea unor articole de mobilier de uz general, care nu au fost precizate în cererea de finanţare sau planul de afaceri.

Declararea drept neeligibilă a acestei sume este conformă cu prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 5 alin. (1), art. 7 lit. A) alin. (2) din contractul de finanţare coroborate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007. Cheltuielile au privit achiziţionarea unor articole de mobilier de uz general, care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate (mobilier recepţie, mobilier sală de aşteptare, scaune, birouri, etc.).

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte în constată nefondat pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prima instanţă a socotit neîntemeiată cererea reclamantei prin care s-a contestat caracterul neeligibil al sumei de 86.143,71 RON reprezentând cheltuieli solicitate la rambursare prin cererea nr. 2, reţinând, în esenţă, că suma arătată reprezintă cheltuieli făcute pentru achiziţionarea unor articole de mobilier care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate şi nu fac parte din categoria celor necesare desfăşurării activităţii cabinetului medical pentru a cărui dotare cu echipamente a fost încheiat contractul de finanţare.

Argumentele primei instanţe sunt legale, raportate corect la prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 31/503/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" în cadrul POR 2007 - 2013. Potrivit textului de lege citat sunt eligibile cheltuielile efectuate pentru dotările de specialitate pentru activităţile de prestare de servicii (cum este şi cazul de faţă), între care se numără cheltuielile pentru dotări cu mobilier şi echipamente specifice domeniului de servicii prestate.

Or, recurenta reclamantă a achiziţionat, în cadrul lotului 2, mobilier de uz general (constând în birou, fotolii, canapele, perne tapiţerie, etc.) care nu corespund cerinţei legale exprese referitoare la caracterul specific domeniului de servicii prestate (în acest caz, servicii medicale de obstetrică ginecologie). Nu are relevanţă împrejurarea că respectivele articole de mobilier sunt utile desfăşurării activităţii, câtă vreme ele nu sunt special dedicate prestării serviciilor, aşa cum impune art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008.

În cadrul "Listei cu echipamente, mobilier şi dotări care se vor achiziţiona" din cadrul pct. 2.3 al planului de afaceri, la poziţia 12 a fost menţionat "mobilier specific dotărilor serviciilor prestate", or cheltuielile pretinse la rambursare au fost făcute cu mobilier nespecific activităţii cabinetului medical.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1.900 din 16 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de ED