Prohibition of concurrent direct annulment and incidental exception of illegality against the same tax assessment under electa una via

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 15 noiembrie 2011 a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Ilfov, cererea prin care reclamantul A. solicită anularea Deciziei nr. 71 din 27 octombrie 2011, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere privind taxa pe valoare adăugată nr. 446828 din 31 august 2011, anularea Deciziei de impunere nr. 446828 din 31 august 2011 şi anularea raportului de inspecţie fiscală, acte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov.

Prin Sentinţa civilă nr. 18 din 18 ianuarie 2012 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, competenţa soluţionării cauzei fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă în faţa căreia, la termenul din 8 mai 2015, a fost invocată excepţia de nelegalitate a raportului de inspecţie fiscală, a Deciziei de impunere nr. 46828 din 05 octombrie 2011 şi a Deciziei nr. 71 din 27 octombrie 2011, excepţie în susţinerea căreia se arată că organele fiscale puteau şi erau obligate să calculeze TVA doar pentru partea de preţ încasată de reclamant conform cotei sale de drept deoarece, deşi a divorţat, nu a realizat şi partajul bunurilor dobândite împreună cu fosta soţie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 5 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a actelor administrative individuale reprezentate de raportul de inspecţie fiscală, Decizia de impunere nr. 46828 din 05 octombrie 2011 şi Decizia nr. 71 din 27 octombrie 2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov, excepţie invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, dincolo de faptul că nu s-au indicat prevederile legale ce ar fi fost încălcate la emiterea actelor administrative vizate, dată fiind consecinţa eventualei admiteri a excepţiei de nelegalitate, aceea a înlăturării din proces a actului a cărui nelegalitate a fost constatată, este evident că nelegalitatea actelor administrativ fiscale nu poate fi invocată, în acelaşi timp şi în cadrul aceluiaşi litigiu, atât pe calea procedurală reglementată la art. 205 - art. 218 C. proc. fisc. , cât şi pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.

3. Recursul formulat de reclamantul A.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A. s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul a arătat că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât legea prevede posibilitatea de a fi invocată excepţia de nelegalitate şi în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ. A subliniat că motivele pentru care a invocat excepţia de nelegalitate sunt diferite faţă de cele invocate în susţinerea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere. De asemenea, a susţinut că finalitatea celor două acţiuni este diferită.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi, reţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale excepţia de nelegalitate a fost definită că reprezentând "un incident procedural survenit în cursul unui proces, ca urmare a contestării de către partea interesată a legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care depinde soluţionarea pe fond a litigiului." (Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în M. Of. nr. 446/13.06.2008).

Prin Legea nr. 554/2004 au fost consacrate două tipuri de control al actelor administrative, controlul direct al acestora şi controlul indirect, realizat pe cale incidentală, prin intermediul excepţiei de nelegalitate.

În cazul controlului direct, sesizarea instanţei de judecată se realizează printr-o acţiune principală, care are ca obiect anularea sau reformarea actelor administrative, conform procedurii reglementate în Legea nr. 554/2004, în termenele şi condiţiile stabilite prin respectivul act normativ.

Controlul indirect al actelor administrative pe calea excepţiei de nelegalitate este consacrat în art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică ce permite instanţei să verifice legalitatea actului, iar în situaţia admiterii excepţiei, actul declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv.

Înalta Curte constată că excepţia de nelegalitate invocată de recurent vizează actele administrativ fiscale a căror anulare face obiectul prezentei cauze.

Deşi excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, devine incident şi principiul de drept "electa una via (...)", potrivit căruia, o dată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei, astfel că examinarea actului administrativ pe calea directă a acţiunii în anulare exclude posibilitatea controlului judecătoresc şi pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate.

Înalta Curte concluzionează, în acord cu instanţa de fond, că nu este permis a se contesta în acelaşi timp, de către aceeaşi parte, legalitatea unui act administrativ atât pe calea acţiunii directe, în anulare, cât şi pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, arătând că aceasta este şi interpretarea constantă dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (ex.: Decizia nr. 935/2008, Decizia nr. 333/2009).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 5 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT