Defective notification of individual defendant in administrative enforcement action for coercive fines under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CCSD, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, obligaţie dispusă prin Sentinţa nr. 318/18.06.2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 872 din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii CCSD şi Preşedintele CCSD - C.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că având în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii CCSD de emitere a titlurilor de despăgubire, precum şi faptul că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâţilor este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în prezenta cauză, că nu poate fi reţinută culpa pârâţilor în neexecutarea hotărârii irevocabile.

Din acest punct de vedere, având în vedere finalitatea sancţiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea 554/2004, nu poate fi primită solicitarea reclamanţilor din ultima precizare a acţiunii, în sensul amendării pârâţilor cu amendă în cuantum de 29 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 01.05.2011 - 15.03.2012, fiind evident că, în condiţiile intervenţiei impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancţiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs se arată următoarele:

- instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nu se poate efectua un control judiciar.

S-a arătat că instanţa a dispus respingerea acţiunii în sensul nesancţionării Preşedintelui CCSD pe considerentele că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire şi că perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii CCSD

Pentru instanţa de fond nu a avut nicio relevanţă juridică pasivitatea CCSD manifestată timp de peste 1 an de zile, respectiv de la data de 28.05.2011 dată de la care trebuia să fie deja executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la 15.03.2012 când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of.

- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012.

Instanţa a interpretat, în mod greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că, prin acest act normativ s-ar fi suspendat şi procedura de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate până la data de 15.03.2012, respectiv a procedurii de executare silită, specială, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurenţilor, pentru că timp de 1 an nu a fost pusă în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, instanţa ar fi trebuit să sancţioneze pe Preşedintele CCSD - C. cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, respectiv, pentru fiecare zi cu care s-a întârziat executarea hotărârii, până la data de 15.03.2012.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 5.340 din 12 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 872/2012 din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamanţilor A. şi B., a dispus amendarea Preşedintelui CCSD cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 28 mai 2011 şi până la 15 martie 2012. De asemenea, a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, precum şi capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 5.340 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, D. a formulat contestaţie în anulare.

Prin Decizia nr. 578 din 17 februarie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. împotriva Deciziei nr. 5.340 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat decizia atacată şi a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 29 septembrie 2017.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 872 din 26 septembrie 2012

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinare, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele arătate în continuare.

Cererea recurenţilor - reclamanţi având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, Preşedintelui CCSD, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a Sentinţei nr. 318 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 2.403 din 28 aprilie 2011, a fost respinsă prin sentinţa atacată în prezenta cauză.

Instanţa de fond a reţinut că simpla neexecutare a hotărârii judecătoreşti nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie şi nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecinţa directă a atitudinii a conducătorului autorităţii publice, atitudine care trebui apreciată nu numai în raport de obligaţia stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci şi din împrejurările concrete ale speţei.

Înalta Curte reţine că în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004, are legitimare procesuală pasivă conducătorul autorităţii publice sau, după caz, persoana obligată prin hotărârea irevocabilă pronunţată de instanţa de contencios administrativ.

Determinarea prin lege, a calităţii procesuale pasive pentru conducătorul autorităţii publice nu reprezintă altceva decât îndreptăţirea acestuia de a participa ca pârât în procedura specială de executare în materia contenciosului administrativ.

Legalitatea desfăşurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia şi necesitatea respectării dreptului la apărare, implică însă obligaţia identificării pârâtului, respectiv a conducătorului autorităţii publice pârâte vizat de pretenţiile reclamanţilor, prin menţionarea numelui, prenumelui şi a domiciliului acestuia.

Dispoziţiile art. 88 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ. prevăd că citaţia trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii, numele, domiciliul şi calitatea celui citat.

Astfel, citarea Preşedintelui CCSD se impune a fi realizată prin nominalizarea persoanei care a deţinut această funcţie în perioada vizată de măsurile prevăzute de art. 24 alin. (2) din lege.

Pe de altă parte, în raport de art. 90 alin. (1) C. proc. civ., citaţia trebuia comunicată la domiciliul sau reşedinţa persoanei citate, în cazul pârâtei D., la adresa de domiciliu, întrucât la data pronunţării sentinţei recurate - 26 septembrie 2012, acesta nu mai deţinea nici o funcţie în cadrul CCSD, fiind eliberată din funcţie la data de 4 octombrie 2011.

În aceste condiţii, faţă de împrejurarea că citaţia a fost comunicată la adresa din Bucureşti, sector 1, respectiv la sediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, şi nu la adresa de domiciliu a acesteia, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile.

În consecinţă va fi admis recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 872 din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2017.

Procesat de ED