Jurisdiction for claims under Decree-Law 118/1990 against local public administration bodies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of First Instance (Tribunal), thereby ending the procedural standoff where both the lower court and the appellate administrative court had previously declined jurisdiction. The dispute involved an individual seeking recognition and payment of social rights under Decree-Law No. 118/1990, stemming from a specific administrative decision issued by the local Labor and Social Protection Directorate, whose functions were subsequently assumed by the local Pension House. The Supreme Court determined that because the contested act emanated from a local public administration body, the dispute fell within the scope of Article 2, paragraph 1, point c) of the Code of Civil Procedure, which vests first-instance jurisdiction in the court of first instance (tribunal) rather than the court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ; Jurisdiction for claims under Decree-Law 118/1990 against local public administration bodies: Ivindu-se conflict negativ de competență între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, spre a se pronunța, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de competență.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9388/CA din 3 decembrie 2003, la Tribunalul București, secția VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile ce decurg din aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990, începând cu data de 1 august 2000 și plata drepturilor restante, începând cu aceeași dată.
Prin sentința civilă nr. 498 din 10 februarie 2004, Tribunalul București, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1237 din 12 mai 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă.
Ivindu-se conflict negativ de competență între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, spre a se pronunța, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de competență.
Din acțiunea introductivă de instanță rezultă că obiectul acesteia îl constituie stabilirea și plata unor drepturi rezultate în baza deciziei nr. 9135/3344 din 12 iunie 2000, emisă de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială București.
Conform art. 11 alin. (4) din Decretul - lege nr. 118/1990, împotriva acestei decizii, cel nemulțumit poate face contestație potrivit Legii nr. 29/1990.
În cauză actul administrativ contestat, emană de la un organ al administrației publice locale, respectiv Casa de Pensii a municipiului București care a preluat atribuțiile fostului D.G.M.P.S. București, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența revenind în primă instanță, tribunalului, și nu curții de apel.
În atare situație, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății și normelor legale incidente cauzei, instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantului, este Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe N.M. și Casa de Pensii a municipiului București, în favoarea Tribunalului București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.