Audiovisual sanctioning: Special Law No. 504/2002 derogates from general contraventions ordinance on individualization of fines

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei din 13.01.2014 emisă de pârât prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare şi exonerarea de la plata amenzii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1.654 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, a anulat Decizia emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a exonerat reclamanta de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, solicitând casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susţinut că hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, pentru următoarele motive:

- prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile sancţiunilor contravenţionale din domeniul audiovizualului; în materie de sancţiuni legea specială a audiovizualului derogă de la normele de drept comun în materie de contravenţii, din acest punct de vedere instanţa a reţinut fără temei că dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 se completează cu dispoziţiile din O.G. nr. 2/2001 privind contravenţiile.

- prin decizia de sancţionare s-a reţinut încălcarea art. 40 alin. (1), (2) şi (3) din Codul audiovizualului pentru săvârşirea unei singure fapte contravenţionale, şi anume, aceea privind folosirea unui limbaj injurios de natură să afecteze imaginea persoanei, iar împrejurarea că această faptă este susceptibilă de încălcarea a trei norme de drept din cadrul aceluiaşi text de lege, nu echivalează cu săvârşirea a trei fapte contravenţionale distincte.

- individualizarea sancţiunii, respectiv cuantumul amenzii a fost stabilit pentru o singură faptă ţinând cont de criteriile prevăzute de prevederile art. 90 alin. (4), cuantumul de 20.000 RON fiind dozat spre minimul prevăzut de lege.

4. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a apreciat că recursul este admisibil, actul procedural fiind comunicat părţilor în baza încheierii din data de 6 noiembrie 2015, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Întrucât problema de drept supusă dezlegării face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de recurs a decis primirea punctului de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluţionării recursului conform dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., fără citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie anularea Deciziei din 13.01.2014 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei SC A. SA cu amendă în cuantum de 20.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările ulterioare.

Prima instanţă a anulat Decizia din 13.01.2014 a CNA, reţinând în esenţă, că în sarcina reclamantei au fost stabilite mai multe contravenţii iar sancţiunea a fost aplicată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravenţională.

Teza recurentului-pârât, potrivit căreia legea specială (Legea audiovizualului nr. 504/2002, ale cărei dispoziţii au fost aplicate prin decizia atacată) ar deroga de la dreptul comun în materie contravenţională - O.G. nr. 2/2001- a fost înlăturată de către instanţa de fond, pe motiv că legea specială nu reglementează situaţia în care prin decizia de sancţionare se constată mai multe contravenţii săvârşite de acelaşi radiodifuzor, situaţie în care devin aplicabile normele generale.

În mod greşit instanţa de fond a constatat incidenţa în cauză a motivului de nulitate a deciziei contestate, reprezentat de încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care instituie obligaţia autorităţii de a individualiza sancţiunea aplicată pentru fiecare dintre contravenţiile săvârşite.

Faţă dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 504/2002 şi luând în considerare natura juridică a deciziei de sancţionare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi anume, act administrativ de autoritate, ale cărui condiţii de formă şi fond sunt prevăzute de Legea audiovizualului, instanţa de control judiciar constată că deciziei contestate nu îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001.

Aşa cum rezultă din jurisprudenţa constantă, consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (e.g. Deciziile nr. 4.034/2014, 1.989/2014, 3.461/2015), Legea nr. 504/2002 instituie un regim derogatoriu de la reglementarea cu caracter general prevăzută de O.G. nr. 2/2001 şi se aplică prioritar, în conformitate cu principiul care generează concursul dintre legea specială şi legea generală - specialia generalibus derogant, nefiind necesară în acest sens o stipulaţie expresă în legea specială.

Natura specială derogatorie a prevederilor Legii audiovizualului de la dispoziţiile generale ale O.G. nr. 2/2001, rezultă din modul de reglementare, sub aspectul competenţei emiterii deciziilor, a domeniului în care acestea sunt emise, a conţinutului şi a posibilităţii de contestare la instanţa de contencios administrativ.

Astfel, în materie de sancţiuni contravenţionale, CNA emite decizii adoptate în cvorum, urmând criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute în art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, specială, potrivit cărora "individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute de lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Prin urmare, decizia de sancţionare emisă de CNA, în considerarea caracterului său de act administrativ de autoritate, trebuie să respecte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002, şi nu cerinţele art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului cu privire la greşita argumentare a primei instanţe în sensul aplicabilităţii în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, nefiind incident motivul de nulitate al deciziei rezultat din încălcarea acestor dispoziţii legale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 488 pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, având în vedere că acţiunea în anulare formulată de reclamantă este întemeiată pe unicul motiv al neaplicării prin decizia atacată a prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, instanţa de fond va examina susţinerile şi apărările formulate de părţi, cu luarea în considerare a celor statuate în cuprinsul prezentei decizii, pentru a se asigura respectarea tuturor garanţiilor procedurale privind judecata în primă instanţă, precum şi dublul grad de jurisdicţie prevăzut de lege în materia contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 1.645 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED