Tax authority's res judicata defense rejected; merits ruling on tax assessment upheld on appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C.I.I. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, anularea Deciziei nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emise de Activitatea de Inspecţie Fiscală Vrancea, iar în subsidiar a solicitat ca instanţa să soluţioneze cauza pe fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 111 din 21 aprilie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Vrancea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea primei instanţe, arătând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, având în vedere considerentele Sentinţei nr. 52 din 5 februarie 2010 pronunţate în Dosarul nr. x/2009 prin care, contrar celor reţinute, s-a soluţionat fondul cauzei, hotărâre menţinută prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat de societatea reclamantă, ca nefondat.

Aşadar, nu este vorba despre admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre a fi soluţionată pe fond de către organul fiscal, ci de respingerea căii de atac, aşa încât, concluzia primei instanţe, potrivit căreia Înalta Curte a soluţionat cauza doar pe cale de excepţie şi nu pe fond, este eronată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SA, prin lichidator judiciar C.I.I. B., a solicitat anularea/respingerea recursului.

Astfel, a susţinut, în principal, că nu este indicată norma de drept aplicată greşit în hotărârea atacată şi nu s-a dezvoltat acest motiv de recurs, iar, în subsidiar, a apreciat că în mod corect a fost obligată autoritatea recurentă să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva deciziei de impunere.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, se constată că nu poate fi primită excepţia nulităţii căii de atac, invocată prin întâmpinare, întrucât criticile formulate pot fi încadrate în motivul de casare invocat, astfel cum rezultă şi din raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emise de Activitatea de Inspecţie Fiscală Vrancea.

Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de pârâtă, obligând-o să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009.

Această soluţie este corectă.

Prin Decizia administrativă nr. 83 din 21 mai 2013, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea a reanalizat contestaţia reclamantei SC A. SA şi a respins-o pentru existenţa autorităţii lucrului judecat, reţinând că în cauză s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a analizat fondul cauzei, respectiv Sentinţa nr. 52 din 5 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010.

Prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010, Înalta Curte a respins recursul reclamantei, cu motivarea că în mod greşit aceasta a formulat acţiune în justiţie înainte de soluţionarea de către organele fiscale a contestaţiei, astfel că din acest punct de vedere, acţiunea este inadmisibilă.

Ulterior pronunţării deciziei sus-menţionate, recurenta-pârâtă a reluat procedura de soluţionare a contestaţiei reclamantei, iar prin Decizia administrativă nr. 157 din 25 noiembrie 2010 a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Prin demersul său judiciar, reclamanta a atacat soluţia autorităţii-pârâte, iar prin Sentinţa nr. 33/2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011, a fost admisă acţiunea reclamantei, anulată Decizia nr. 157/2010 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să soluţioneze contestaţia reclamantei pe fond, soluţie menţinută prin Decizia nr. 4690 din 27 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se constată astfel, cum corect a observat şi judecătorul fondului, că ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a vizat fondul cauzei, respectiv legalitatea şi temeinicia actelor administrative contestate, ci inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamantă direct împotriva titlurilor de creanţă fiscală, în sensul în care, instanţa de judecată nu poate proceda la soluţionarea în fond a cauzei înainte ca organul administrativ competent să soluţioneze contestaţia pe fondul ei.

Aşa fiind, autoritatea pârâtă în mod greşit a respins contestaţia administrativă ca rămasă fără obiect, câtă vreme nu a procedat la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative a reclamantei, aspect tranşat irevocabil prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010.

Reanalizând, din nou, contestaţia administrativă, recurenta-pârâtă, a emis Decizia nr. 83 din 21 mai 2013, contestată în prezenta cauză, prin care contestaţia reclamantei a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, fără a se pronunţa pe fondul cauzei, aşa cum a fost obligată prin Sentinţa nr. 33/2012 a Curţii de Apel Galaţi, respectiv să precizeze printr-o decizie pe fondul cauzei dacă reclamanta datorează bugetului de stat suma de 1.843.634 RON.

Or, o asemenea soluţie a organului fiscal este nelegală, în condiţiile în care, aşa cum rezultă şi din Decizia nr. 4690 din 27 martie 2013 a Înaltei Curţi, prin care a fost menţinută obligaţia autorităţii de a soluţiona contestaţia administrativă pe fond, ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 3728/2010 a Înaltei Curţi nu a vizat fondul cauzei, ci inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamantă direct împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere.

În concluzie, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva Sentinţei nr. 111 din 21 aprilie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM