Court-ordered expert fee non-payment sustains litigation suspension; appeal upheld as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 20 februarie 2017, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ., a suspendat judecata acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, până la îndeplinirea obligaţiei privind plata sumei stabilite cu titlu de avans onorariu de expert.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a suspendat judecata cauzei ca urmare a neplăţii onorariului de expert, întrucât a arătat că nu are venituri, iar cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.

Totodată, a apreciat că avansul de onorariu pentru expertiza dispusă în cauză, din oficiu, se impunea să fie suportat de ambele părţi litigante, nu doar de reclamant, urmând ca la terminarea procesului să fie achitat de partea care cade în pretenţii, iar expertul nu a depus la dosar un cost estimativ al lucrării.

3. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 1551 din C. proc. civ., atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Aşadar, textul de lege instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale.

În speţă, Înalta Curte reţine că prima instanţă a aplicat corect prevederilor art. 1551 alin. (1) din C. proc. civ., suspendând judecata cauzei pe considerentul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite, în sensul de a depune dovada achitării onorariului de expert pentru lucrarea dispusă în cauză.

De altfel, recurentul recunoaşte că nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, invocând lipsa veniturilor şi apreciind că era normal ca onorariul de expert să fie suportat de ambele părţi, susţineri care însă nu au un fundament legal, în raport cu soluţia de respingere a cererii de ajutor public judiciar şi ţinând cont de prevederile art. 1169 din C. civ.

Prin urmare, culpa procesuală aparţine recurentului-reclamant care nu şi-a îndeplinit obligaţia dispusă de instanţă, caz în care sunt incidente prevederile art. 1551 din C. proc. civ.

Cu toate acestea, după îndeplinirea obligaţiilor menţionate în încheiere, recurentul-reclamant are posibilitatea de a solicita reluarea judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Încheierii din 20 februarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM