Finality of court order on judicial stamp duty bars appellate review under Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Litigiul dedus judecăţii şi cadrul procesual

Asupra prezentei cauze constată următoarele:

Prin cererea din 7 iunie 2017 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, petenţii A. şi B. au formulat cerere de reexaminarea împotriva dispoziţiei instanţei privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 RON.

În motivarea cererii au arătat că acţiunea are ca obiect raporturi asimilate raporturilor de serviciu cu pârâtul, obligat la aplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013, iar potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Acţiunile şi cererile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici şi ale funcţionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă", iar aceste cauze sunt scutite de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 270 din Legea nr. 53/2003.

Curea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, prin Încheierea Camerei de Consiliu, din 20 iunie 2017, a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanţii A. şi B. ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, analizând cererea de reexaminare taxă judiciară de timbru, a reţinut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a aplica de îndată Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397/2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa a mai reţinut că în mod legal şi temeinic judecătorul cauzei a făcut aplicarea art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, fiind în prezenţa unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, stabilind taxa judiciară de timbru de 50 RON, precum şi art. 16 lit. b) din acelaşi act normativ, cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile, stabilind taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Susţinerea reclamanţilor petiţionari că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile unui litigiu de muncă şi prin urmare, în temeiul dispoziţiilor Codului muncii, ar fim scutiţi de la plata taxelor de timbru, este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă decizia Curţii Constituţionale a României se referă la dispoziţii prind cadrele didactice iar reclamanţii se află în litigiu cu ISMB, raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de muncă.

Conchide instanţa, în sensul că, în speţă avem de a face cu un raport juridic de drept administrativ, care se desprinde de raporturile legate de funcţia publică ce fac obiectul litigiilor reclamanţilor petenţi cu ISMB, astfel încât nu beneficiază de scutirea la plata taxelor de timbru aşa cum au arătat.

Pe cale de consecinţă, instanţa a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, au promovat recurs reclamanţii A. şi B..

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică, intimatul-pârât Guvernul României a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac îndreptată de reclamanţi împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aşa cum reiese din practicaua prezentei decizii.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Soluţionând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de inadmisibilitate a prezentei cereri de recurs, excepţie invocată de intimatul -pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 200 C. proc. civ. - Verificarea cererii si regularizarea acesteia

(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţa şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

În cauza de faţă, obiectul recursului vizează Încheierea din data de 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanţii A. Şi B., ca neîntemeiată.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că încheierea prin care a fost soluţionată cererea nu poate face obiectul recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017,ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM