VAT deduction eligibility: failure to prove actual use of acquired equipment for taxable operations under Art. 146 Fiscal Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia adresată iniţial Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. xx/118/2013, contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu DRGFP Galaţi - AJFP Constanţa, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfiinţarea parţială a Deciziei nr. 145 din 7 mai 2013 de soluţionare a contestaţiei prealabile, în privinţa refuzului la deducere şi, în consecinţă, la rambursare a taxei pe valoare adăugată (TVA) în sumă de 1.485.357 RON precum şi desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere nr. 195 din 13 februarie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecţie fiscală şi a Raportului de inspecţie fiscală, tară număr de înregistrare, încheiat în data de 12 februarie 2013.

Prin admiterea excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului, prin sentinţa civilă nr. 811 din 12 martie 2014, cauza a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 26/CA din 25 februarie 2015, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. GALAŢI - A.J.F.P. Constanţa şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 145 din 7 mai 2013, Decizia de impunere nr. 195 din 13 februarie 2013 şi Raportul de inspecţie fiscală din 12 februarie 2013, în ceea ce priveşte suma de 1.485.357 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 26/CA din 25 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., însă din lecturarea criticilor aduse sentinţei de fond, raportorul apreciază că motivele invocate de recurentă pot fi încadrate fi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material).

Recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând acţiunea pe fond, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În criticile prezentate, în esenţă, arată că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentă, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 mai 2017 completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Analiza recursului declarat în cauză

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Argumentele din cererea de recurs se constituie în principal într-o argumentare a corectitudinii Deciziei nr. 145 din 7 mai 2013 şi pe cale de consecinţă a Deciziei de impunere nr. 195 din 13 februarie 2013 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 13 februarie 2013 încheiate de AJFP Constanţa precum şi o critică a concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză care au fost însuşite necritic şi fără o motivare adecvată prin sentinţă şi în plus aspectul că deşi prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2014 s-au admis obiecţiunile pârâtei DGRFP Galaţi la raportul de expertiză, în fapt, prin Răspunsul la acestea nu s-a lămurit situaţia reală a echipamentelor şi utilajelor achiziţionate.

Dispoziţiile naţionale în materia deducerii TVA stabilesc că potrivit prevederilor art. 145, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

Deci dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiţionat de utilizarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate în folosul operaţiunilor taxabile ale persoanei impozabile, iar justificarea acestora ca fiind destinate operaţiunilor sale taxabile revine persoanei impozabile din punct al TVA care a achiziţionat bunurile şi serviciile respective.

Totodată, pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA, legiuitorul vine cu impunerea respectării condiţiilor prevăzute la art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, alin. (1) prevede:

(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;

Iar prin Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, legiuitorul reglementează justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a art. 146 din Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare:

"46 (1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condiţiile stabilite la pct. 73, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 55 alin. (5) din C. fisc. , cu excepţia facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. Facturile transmise prin poşta electronică sunt considerate facturi în original. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care va menţiona că înlocuieşte documentul iniţial.

Or, instanţa de fond s-a limitat în ceea ce priveşte analiza utilizării bunurilor achiziţionate doar la aspectul existenţei lor concrete şi a faptului că "se pot monta şi se pot pune în funcţiune" la finalizarea recondiţionării construcţiilor.

Nu a fost însă luată în considerare de către instanţă, printr-o cercetare proprie, faptul concret al funcţionării respectivelor utilaje, cu atât mai mult cu cât acestea nu erau noi, doar în procesele-verbale de predare-primire din 6 decembrie 2012, precizându-se că acestea erau în stare de funcţionare.

Deosebit de acesta, cerinţa ca achiziţiile să fie "destinate utilizării" pentru admiterea deducerii TVA, impune inclusiv în speţele invocate de reclamantă ale CJUE date în cazurile ROMPELMAN C/268/83/1985, INZO C-110/94 din 29 februarie 1996 şi GHENT COAL TERMINAL C/37/95/1998, ca partea solicitantă să aducă dovezi clare şi obiective asupra intenţiei de a realiza respectivele activităţi economice.

Or, deşi achiziţia bunurilor se realizează încă din anul 2011 prin facturile seria F1 nr. 2 din 20 octombrie 2011 Emisă de B. SRL (în val. de 3.888.136,20 RON plus TVA) respectiv seria F2 nr. 1 din 20 octombrie 2011 emisă de C. SRL (în val.de 3.036.504,33 RON plus TVA), precum şi faptul că prin Contractul de antrepriză generală nr. 002/Z din 15 martie 2012 se contractează "execuţia şi finalizarea lucrărilor de modernizare şi reamenajare fermă", cu observaţia că în graficul de lucrări anexat nu s-a dovedit prin proces-verbal de recepţie finală nici la acest moment a fi îndeplinit, deci după peste 5 ani lucrările nu s-au finalizat şi pe cale de consecinţă, utilajele şi echipamentele achiziţionate nu sunt utilizate potrivit destinaţiei.

De altfel, acest aspect a fost confirmat la termenul când s-a soluţionat în fond recursul de către reprezentanţii intimatei-reclamante.

Toate aceste aspecte vădesc neanalizarea în concret a condiţiilor de rambursare a TVA.

Totodată, raportul de expertiză efectuat în cauză a fost preluat fără a se analiza atât obiecţiunile ridicate de recurentă cât şi dispoziţiile legale care impuneau funcţionalitatea utilajelor, aspect despre care însuşi expertul nu certifică aceasta.

Toate acestea conduc la concluzia necesităţii suplimentării probatoriului pentru a se identifica în concret starea utilajelor şi instalaţiilor precum şi intenţia reală a cumpărătorului în vederea utilizării lor.

2. Temeiul de drept al soluţiei

Faţă de cele de mai sus se apreciază că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 26/CA din data de 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM