Eligibility of children born during wartime displacement for ethnic persecution compensation under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the appellate court’s decision that granted the claimant the benefits sought, thereby confirming the validity of the lower court's judgment. The dispute concerned the annulment of a pension authority decision denying benefits to a claimant born in 1944 in a locality where her parents had fled due to ethnic persecution, challenging her status as a displaced person entitled to compensation. The court ruled that the relevant legal framework, including Emergency Ordinance No. 105/1999 and Government Order No. 127/2002, applies to Romanian citizens who suffered ethnic persecution and were displaced between September 1940 and March 1945, explicitly extending these rights to children born during the period of refuge as the harmful consequences of displacement affected both parents and their offspring equally.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility of children born during wartime displacement for ethnic persecution compensation under Law No. 189/2000: Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13 octombrie 2003, reclamanta V.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 4462 din 28 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 26 martie 1944, în Lugoj.
Prin sentința civilă nr. 466/2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susținând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și de H.G. nr. 127/2002.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 26 martie 1944, în Lugoj, localitate în care se refugiaseră părinții săi, din Târgu Mureș, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 466/CA/2003 - P din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.