Prison official’s reinstatement claim quashed and remanded for retrial over missing administrative records and reasoning defect.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. xx/44/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Brăila, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

1. Anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2414/C din 13 august 2013, respectiv a dispoziţiei care vizează transformarea postului de şef birou I-prevenirea criminalităţii (post ocupat de reclamant prin concurs), în postul de ofiţer principal I-prevenirea criminalităţii, ca fiind emis în baza unor dispoziţii declarate neconstituţionale din O.U.G. nr. 77/2013;

2. Anularea Deciziei nr. 69 din 14 octombrie 2013 emisă de directorul Penitenciarului Brăila;

3. Obligarea ANP să dispună reîncadrarea reclamantului pe funcţia de şef birou I-prevenirea criminalităţii în mediul penitenciar;

4. Recalcularea şi plata diferenţei dintre drepturile salariale aferente funcţiei de şef birou I şi cele aferente funcţiei de execuţie pe care a fost numit, de la punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2013, respectiv de la data de 8 august 2013, până la data reîncadrării pe funcţia deţinută anterior aplicării dispoziţiilor legale menţionate.

5. Plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 134 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Brăila.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea formulată reclamantul urmăreşte reintegrarea pe funcţia de conducere din care a fost schimbat cu acordarea drepturilor băneşti de care a fost lipsit de la data emiterii Deciziei nr. 69 din 14 octombrie 2013, emisă de directorul Penitenciarului Brăila iar problema de drept ridicată vizează temeiul deciziei contestate. Faptul că decizia contestată a avut în vedere dispoziţiile legale declarate ulterior neconstituţionale, este irelevant, în opinia instanţei de fond, având în vedere că efectele deciziilor de neconstituţionalitate nu retroactivează, iar dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2013 nu au fost temeiul de drept exclusiv al măsurii contestate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 134 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Galaţi a formulat recurs reclamantul A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă şi prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care nu vor mai fi reluate de instanţa de recurs.

O primă critică a sentinţei recurate, vizează nemotivarea corespunzătoare a hotărârii pronunţate de prima instanţă, critici ce pot fi subsumate motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în condiţiile în care deciziile menţionate sunt de natură a repara situaţiile juridice vizând aplicarea anterioară a unei legi declarate neconstituţionale.

În interpretarea "deformată a instanţei de fond" deciziile Curţii Constituţionale nu produc efecte, ci actul normativ declarat neconstituţional continuând să-şi producă efectele.

Deşi legea nu retroactivează şi produce efecte numai pentru viitor, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, efectele Ordonanţei nr. 55/2014, ordonanţă ce a stat la baza deciziilor contestate, ar trebuie să înceteze pentru viitor.

Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată este temeinică şi legală.

Intimatul Penitenciarul Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi admiterea excepţiilor invocate în primul ciclu procesual, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Penitenciarului Brăila în ceea ce priveşte anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2414/c/2013.

Cu privire la capătul de cerere privind încadrarea reclamantului în funcţia de şef birou I - prevenirea criminalităţii, se arată că potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1662/c/2011, competenţa materială administrativă revine exclusiv Directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând recalcularea şi plata diferenţelor salariale, se arată că este ordonator terţiar de credite şi ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs şi a întâmpinărilor formulate, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 (2) C. proc. civ.

În şedinţa din data de 25 aprilie 2017, instanţa a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. şi a dispus, conform art. 493 (7) C. proc. civ. citarea părţilor în şedinţă publică.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile şi apărările formulate, ţinând cont şi de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a solicitat instanţei să dispună anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2414/c din 13 august 2013, respectiv a dispoziţiilor ce vizează transformarea postului de şef birou I - prevenirea criminalităţii (ocupat de reclamant) în postul de ofiţer principal I precum şi anularea Deciziei nr. 69 din 14 octombrie 2013 emisă de Directorul Penitenciarului Brăila, ca efect al admiterii primului petit.

Prin Decizia nr. 69 din 14 octombrie 2013 a Directorului Penitenciarului Brăila s-a dispus conform art. 1, ca începând cu data de 8 august 2013, recurentul să fie numit în funcţia prevăzută în Anexa nr. 1, urmând să beneficieze de drepturile salariale menţionate în cuprinsul Anexei 2 la decizie.

Potrivit art. 3 din decizia contestată, Anexa 1 şi Anexa 2 menţionate la art. 1, fac parte integrantă din decizie.

Deşi s-a solicitat anularea actelor menţionate, instanţa de fond s-a pronunţat pe cererile formulate fără ca la dosarul cauzei să fie depus Ordinul nr. 2414/c din 13 august 2013, Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2 la Decizia nr. 94/2013, încălcând astfel dispoziţiile art. 22(2) C. proc. civ. vizând rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului dar şi a dispoziţiilor art. 16 C. proc. civ. vizând principiul nemijlocirii care guvernează procesul civil, punând instanţa de recurs în imposibilitate de a verifica legalitatea sentinţei în raport de probatoriul administrat, fapt ce atrage casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa va dispune administrarea de probe, respectiv să se depună la dosar actele administrative a căror anulare se solicită şi în raport de probatoriul administrat, ţinând cont de principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. să stabilească competenţa materială de soluţionare a acţiunii.

Deşi instanţa a reţinut că reclamantul prin acţiunea formulată urmăreşte reintegrarea în funcţia de conducere din care a fost schimbat şi acordarea drepturilor băneşti, apreciază în dezacord cu argumentele pârâtelor că "acţiunea în raport de obiectul său este de competenţa Curţii de Apel" fără a motiva care sunt argumentele de drept avute în vedere în combaterea susţinerilor pârâţilor, punând instanţa de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său.

Legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti se analizează în raport de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond, motivare care trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente.

În lipsa indicării unor astfel de motive, instanţa de recurs nu poate verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă cu atât mai mult cu cât de la dosarul cauzei lipsesc însăşi actele a căror anulare se solicită, respectiv Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2414/c din 13 august 2013 şi Anexa 1 şi Anexa 2 din Decizia nr. 69 din 14 octombrie 2013.

Este evident că numai după administrarea probatoriului necesar, ţinând cont şi de principiul disponibilităţii, instanţei de fond urmează să stabilească competenţa materială de soluţionare a cauzei şi să dispună în consecinţă.

Pentru considerentele expuse, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 3 C. proc. civ. invocat în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2017 nu va mai fi analizat de instanţa de recurs, în rejudecare, instanţa de fond în raport de toate circumstanţele de fapt şi drept rezultate din actele ce urmează a fi depuse la dosar, va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 134 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 134 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM