Territorial competence for judicial staff litigants under Art. 127 CPC: exclusion of home court and requirement of adjacent Court of Appeal jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, petenta A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A (C.N.A.D.N.R.) anularea procesului-verbal de contravenţie din 16.02.2015 şi exonerarea de la plata amenzii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 7.631 din 15 iunie 2015, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 conform cărora competenţa de judecată aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1.630 din 21 octombrie 2015, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În argumentarea soluţiei de dezînvestire, Judecătoria Mangalia a reţinut că reclamanta deţine calitatea de grefier în cadrul instanţei competente să soluţioneze plângerea contravenţională, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. Ţinând cont că reclamanta şi-a exprimat opţiunea să învestească Judecătoria Ploieşti, instanţa competentă, egală în grad, din raza unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.:

(1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(...)

(3) Dispoziţiile cuprinse în alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Textul de lege reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu şi se aplică cu prioritate în domeniul competenţei teritoriale atunci când reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute în textul de lege enunţat.

Aşadar, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la o instanţă, nu trebuie să ne raportăm la dispoziţiile de drept comun, ci la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În cauză, reclamanta A., grefier în cadrul Judecătoriei Mangalia, a ales să învestească Judecătoria Ploieşti cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 16.02.2015 emis de C.N.A.D.N.R.

Judecătoria Mangalia, cea de a doua instanţă aflată în conflict, a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) din C. proc. civ., faţă de calitatea reclamantei de grefier la această instanţă, însă a dispus în mod greşit declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru care a optat reclamanta, deoarece aceasta instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti care nu se învecinează cu Curtea de Apel Constanţa în a cărei circumscripţie se află instanţa în cadrul căreia activează reclamanta.

Având în vedere limitele impuse în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Brăila, ca instanţă competentă, de acelaşi grad, situată în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, învecinată Curţii de Apel Constanţa, în circumscripţia căreia se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimatul CNADNR, în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED