Financial corrections for public procurement irregularities: retroactivity of new domestic control regimes and EU principles of legal certainty

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. xx/39/2013, la data de 19 iulie 2013, reclamantul Judeţul Botoşani, reprezentat de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene:

- anularea Deciziei nr. 47 din 25 februarie 2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, precum şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA95082 din 19 decembrie 2012 aferentă proiectului cod SMIS 994, cu titlu "Modernizarea DJ 294 Mihălăşeni - DN 24C, KM 22+100+29+160" finanţat din Programul Operaţional Regional 2007 - 2013 - Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Botoşani;

- obligarea pârâtului la restituirea sumei 15.152,57 RON achitată cu O.P. nr. 1242 din 29 mai 2013;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României calculată de la data plăţii şi până la restituirea integrală a sumelor achitate, dobândă stabilită în condiţiile art. 42 alin. (4) din O.G. nr. 66/2011;

- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 229 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Botoşani şi a dispus anularea Deciziei nr. 47/2013 precum şi a Notei de Constatare a Neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA95082/2012.

Prin Decizia nr. 619 din 13 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF a admis recursul promovat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a casat sentinţa nr. 229/2013 şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În fond după casare, dosarul a fost reînregistrat sub nr. unic 527/39/2013*.

2. Soluţia instanţei de fond în rejudecare

Prin Sentinţa nr. 120 din 17 iunie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2013, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Botoşani, a anulat Decizia nr. 47 din 25 februarie 2013, precum şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA95082 din 19 decembrie 2012, a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 15.152,57 RON, achitată cu O.P. nr. 1242 din 29 mai 2013.

Totodată, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene la plata dobânzii de referinţă a B.N.R., ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul pârât a criticat sentinţa, arătând că în mod eronat instanţa de fond a dispus anularea actelor administrative contestate şi obligarea sa la plata către intimatul reclamant a sumei de 15.152,57 RON, întemeindu-şi soluţia pe Decizia nr. 66/2011 a Curţii Constituţionale, fără a pune în discuţie în prealabil incidenţa în cauză a acesteia.

Judecătorul fondului a reţinut în mod greşit că actele contestate au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

În acest context, a invocat recurentul pârât faptul că pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se află cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, în cadrul cărora se dezbate chestiunea retroactivităţii/neretroactivităţii aplicării O.U.G. nr. 66/2011 în privinţa unor fapte petrecute anterior intrării în vigoare a acesteia. Se impune, în opinia recurentului, suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea instanţei europene.

Pe de altă parte, a reamintit prioritatea dreptului comunitar, care se aplică direct, prevalând asupra normelor naţionale, inclusiv asupra deciziei Curţii Constituţionale.

Faţă de aceste împrejurări şi de aspectul că prima instanţă nu a intrat în judecata fondului, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre judecare la aceeaşi instanţă, în temeiul art. 497 din C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul reclamant Judeţul Botoşani a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului pârâtului, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă, iar ulterior a depus şi concluzii scrise, în acelaşi sens.

Prin Încheierea de şedinţă din 23 mai 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 501 din C. proc. civ., "(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (...) (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

Din cuprinsul Deciziei nr. 619 din 13 februarie 2015, pronunţată de instanţa supremă în calea de atac a recursului în primul ciclu procesual, rezultă că a fost dezlegată problema de drept referitoare la aplicabilitatea în cauă a O.U.G. nr. 66/2011, hotărârea primei instanţe fiind casată, iar dosarul trimis spre rejudecare în fond, tocmai în vederea analizării tuturor apărărilor şi susţinerilor părţilor prin prisma incidenţei legii noi.

Este de observat, de asemenea, faptul că justeţea argumentelor deciziei de casare (obligatorii pentru judecătorul fondului) sunt confirmate şi de Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 pronunţată în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, prin care s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc. o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Or, în speţă, neregulile în discuţie au constat în nerespectări ale dispoziţiilor legale din materia achiziţiilor publice (reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006, care transpune Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii), iar efectele lor s-au menţinut şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, când neregulile au fost descoperite, aspect pe care instanţa de rejudecare în mod greşit nu l-a identificat şi reţinut.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale care guvernează procedurile de achiziţii publice pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului.

Pe de altă parte, legislaţia comunitară, care impunea aplicarea măsurii corecţiei financiare în cazul identificării neregulilor (art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 şi art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2988/95 al Consiliului UE), era în vigoare, atât la data încheierii Contractului de finanţare nr. 88 din 26 februarie 2009, cât şi la momentele încheierii contractelor de achiziţie publică în discuţie, fiind direct aplicabilă.

Prin urmare, în cauză, desfăşurarea activităţii de control şi stabilirea corecţiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi cu regulamentele respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, nepunându-se problema retroactivităţii legii civile, astfel cum greşit s-a reţinut în hotărârea recurată.

În acest sens a hotărât instanţa de casare, însă judecătorul fondului, fără temei şi cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale art. 501 din C. proc. civ., a înţeles să nu se conformeze deciziei instanţei de recurs.

De altfel, Înalta Curte constată şi că, în mod greşit faţă de data înregistrării acţiunii introductive (19 iulie 2013), judecătorul fondului a rejudecat cauza prin raportare la prevederile C. proc. civ. de la 1865, deşi era aplicabil noul C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 (în acest sens, se observă referirile la art. 131, art. 315 din vechiul C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

Întrucât, în speţă, rejudecarea pricinii nu a avut loc în cadrul legal impus prin decizia de casare, judecătorul pornind de la o premisă greşită în analizarea temeiniciei şi legalităţii actelor administrative contestate, ceea ce conduce la imposibilitatea controlului judiciar, se impune casarea sentinţei.

Cu ocazia judecării, vor fi analizate toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate în acţiune cu privire la actele administrative contestate, precum şi apărările formulate de pârât, cu luarea în considerare a celor dezlegate prin prezenta decizie, a hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 şi a prevederilor noului C. proc. civ.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 120 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM