Jurisdiction for union-filed labor claims: competence determined by union's seat rather than defendant's location
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Second Civil Section, which thereby retained competence. The dispute involved a group of public servants and a trade union federation suing the county environmental protection agency for unpaid salary differences, back pay, and the annulment of job classification decisions issued in 2011. The central issue was whether jurisdiction lay with the court at the defendant’s location (County Court) or the plaintiff union’s headquarters (Bucharest). Relying on the binding interpretation from Supreme Court Decision No. 1/2013 regarding the application of former Labor Code provisions and the Trade Union Law, the Court determined that trade unions possess active procedural capacity to represent members and that the competent territorial court is the one at the union's seat; consequently, the union's choice of the Bucharest court was upheld under Article 10(3) of Law No. 554/2004, ending the jurisdictional ping-pong between the Bucharest and County courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 285/2010, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdiction for union-filed labor claims: competence determined by union's seat rather than defendant's location: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal sub nr. xx/3/2016 din 28 ianuarie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi Federaţia Naţională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la calculul şi plata despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii prin raportare la principiile de bază regăsite în Legea nr. 284/2010, art. 2 din Legea nr. 285/2010, precum şi ca urmare a eliminării posibilităţii de a avansa în interiorul treptelor şi drepturile efectiv plătite de pârât începând cu 1 ianuarie 2011 şi în continuare, pe toată perioada în care reclamanţii sunt funcţionari publici ai unităţii pârâte; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor prevăzute la capătul 1 al prezentei acţiuni, cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate şi până la data plăţii lor efective; anularea deciziilor de încadrare emise în anul 2011; emiterea unor noi decizii, care să conţină noile salarii de încadrare.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin Sentinţa nr. 7389/3/2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a- contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă.
Prin Sentinţa nr. 964 din 9 mai 2017 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea prin care reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi Federaţia Naţională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la calculul şi plata despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii prin raportare la principiile de bază regăsite în Legea nr. 284/2010, art. 2 din Legea nr. 285/2010, precum şi ca urmare a eliminării posibilităţii de a avansa în interiorul treptelor şi drepturile efectiv plătite de pârât începând cu 1 ianuarie 2011 şi în continuare, pe toată perioada în care reclamanţii sunt funcţionari publici ai unităţii pârâte; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor prevăzute la capătul 1 al prezentei acţiuni, cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate şi până la data plăţii lor efective; anularea deciziilor de încadrare emise în anul 2011; emiterea unor noi decizii, care să conţină noile salarii de încadrare.
Înalta Curte constată că în cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Federaţia Naţională de Mediu Ecologistul, cu sediul în Bucureşti, în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere.
Înalta Curte constată că în cauză este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
Astfel fiind, întrucât Federaţia Naţională de Mediu Ecologistul " are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat din pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi Federaţia Naţională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM