Admissibility of revision for contradictory judgments where res judicata was previously raised

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. xx/3/2010 la data de 20 iulie 2010, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul general a chemat în judecată pe pârâtul Judeţul Ilfov, solicitând obligarea la plata sumei de 32.6004.159 RON reprezentând diferenţa de tarif aferentă perioadei martie 2010 - mai 2010 (4.915.779 RON) şi perioadei 26 noiembrie 2008 - 28 februarie 2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 2984 din 26 august 2012 a Tribunalului Bucureşti s-a admis excepţia inadmisibilităţii, s-a respins cererea reclamantului Municipiul Bucureşti, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 2584 din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin primar, împotriva Sentinţei civile nr. 2984 din 28 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul-pârât Judeţul Ilfov.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 6391/3/2014, reclamantul Municipiul Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Ilfov la plata sumei de suma de 33.345.323 RON, reprezentând diferenţa de tarif aferentă perioadei 26 noiembrie 2008 - 14 iunie 2010, ce trebuia acoperită de către Consiliul Judeţean Ilfov în baza protocolului încheiat între acesta şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti la data de 26 noiembrie 2008, protocol ce a fost aprobat la nivelul Municipiului Bucureşti prin HCGMB nr. 346/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 4441 din 10 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General al Municipiului Bucureşti, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 236 din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti - SCAF s-a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, ca nefondată şi s-a admis recursul recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 4441 din 10 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Judeţean Ilfov. S-a casat sentinţa civilă recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cererea de revizuire

Consiliul Judeţean Ilfov a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 236 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 2584 din 6 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

- În motivarea cererii de revizuire se arată că în primul proces având ca obiect cererea de chemare în judecată a Municipiului Bucureşti împotriva Consiliului Judeţean Ilfov pentru obligarea acestuia din urmă la plata sumelor reprezentând plata unor tarife de transport pe perioada 26 noiembrie 2008 - 28 februarie 2010 (ulterior solicitând pentru perioada 26 noiembrie 2008 - 14 iunie 2010) s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile obligatorii potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În al doilea proces având acelaşi obiect pretenţii izvorând din acelaşi raport juridic pentru perioada 26 noiembrie 2008 - 14 iunie 2010, excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile invocată de Consiliul Judeţean Ilfov a fost admisă, instanţa întemeindu-se pe puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2584/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa de recurs a admis însă recursul şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă (Decizia civilă nr. 236 din 25 ianuarie 2017 a CAB-SCAF).

A Mai arătat revizuentul Consiliul Judeţean Ilfov că nu a invocat în al doilea proces excepţia autorităţii de lucru judecat ci doar puterea de lucru judecat a primei hotărâri, doar efectul pozitiv al lucrului judecat, ca simplu mijloc de probă în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată.

- În ce priveşte al doilea motiv de revizuire al Deciziei civile nr. 236 din 25 ianuarie 2017, întemeiat pe disp. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se arată următoarele:

Se arată că prin contrazicerea celor statuate definitiv în cadrul primului proces s-a încălcat principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice.

Principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice nu are o reglementare expressis verbis în vreunul din actele normative care fac parte din legislaţia comunitară primară sau secundară. El este o creaţie jurisprudenţială care a dobândit statut de pilon principal al dreptului unional ca urmare a tradiţiilor constituţionale-comune ale statelor membre, astfel încât încălcarea principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice reprezintă totodată o încălcare a dreptului comunitar. În acelaşi timp se invocă art. 47 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(CDFUE) în conformitate cu care "orice persoana are dreptul la un proces echitabil". Potrivit art. 52 alin. (3) CDFUE "în măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată". Prin urmare, pentru a înţelege conţinutul noţiunii de proces echitabil, CDFUE ne permite să apelăm la CEDO. Or, aşa cum reiese din jurisprudenţa CEDO, dreptul la un proces echitabil implică şi respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Se apreciază că din perspectiva dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pot fi invocate într-o cerere de revizuire încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute în Carta Drepturilor fundamentale ale UE şi în CEDO.

Revizuentul Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat întâmpinare la cererea de revizuire formulată de către Consiliul Judeţean Ilfov împotriva Deciziei civile nr. 236 din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întrucât decizia atacată nu evocă fondul.

S-a mai arătat că în cererea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aceasta nu este îndeplinită în speţă.

Considerentele şi soluţia instanţei de revizuire

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 509 alin. (1):

"revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul".

În speţă, prin Decizia nr. 236 din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis recursul reclamantului Municipiul Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 4441/2015 a Tribunalului Bucureşti, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Este consacrat în jurisprudenţă faptul că hotărârile de casare intermediare prin care s-a casat cu trimitere nu îndeplinesc condiţia privind evocarea fondului.

Din această perspectivă, cererea de revizuire apare ca inadmisibilă însă acest motiv de revizuire (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) priveşte şi hotărârea care nu evocă fondul.

Prin cererea de faţă se invocă împrejurarea că cele două procese au fost soluţionate în temeiul aceleiaşi excepţii a lipsei procedurii prealabile şi în instanţa de recurs, soluţionarea acestei excepţii a primit dezlegări diferite, ceea ce face ca soluţiile celor două instanţe de recurs să fie potrivnice în accepţiunea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trecând cu analiza în segmentul îndeplinirii cumulative a condiţiilor revizuirii celor două hotărâri de recurs invocate, Decizia civilă nr. 236/2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia civilă nr. 2584/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, se constată următoarele:

- cele două hotărâri de recurs sunt potrivnice în sensul că au dezlegat în mod diferit excepţia lipsei procedurii prealabile;

- hotărârile au fost pronunţate în aceeaşi pricină, aceleaşi părţi (cu precizarea că Judeţul Ilfov şi Consiliul Local Ilfov sunt ambele persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină şi legitimare procesuală să acţioneze ca reprezentant în justiţie al colectivităţii locale), obiect (parţial) şi cauză;

- hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite: nr. x/2011 şi nr. xx/3/2014;

- în al doilea proces, respectiv în dosarul nr. x/2014 s-a discutat aceeaşi excepţie a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar instanţa de recurs a analizat susţinerile intimatului-pârât Consiliul Judeţean referitoare la puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2584/2013 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin urmare această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită în cauză.

Revizuentul arată că nu a fost discutată excepţia autorităţii de lucru judecat ci doar s-a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ca mijloc de probă.

Se reţine că dreptul recunoscut prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat (în speţă lipsa procedurii prealabile şi respingerea cererii de obligare la plata sumelor pretinse în consecinţă) a fost făcut cu scopul ca această discuţie să nu mai poată fi reluată într-o nouă judecată ori tocmai acesta este sensul dispoziţiilor prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că judecătorul celui de-al doilea ciclu procesual a argumentat prin prisma incidenţei noului C. proc. civ. în raport cu vechiul cod, pentru a nu reţine puterea de lucru judecat nu poate fi tranşată prin considerente decizorii sau nedecizorii într-o cerere de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa de revizuire nu este îndreptăţită să arate care dintre cele două hotărâri este legală şi temeinică.

Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia neinvocării autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces.

Prin urmare, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta este inadmisibilă.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, urmează a se disjunge această cerere în conformitate cu art. 131, 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 510 alin. (3) şi o va trimite spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nefiind incidentă prorogarea de competenţă în acest caz.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere considerentele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 21 alin. (2) C. proc. civ. şi o va trimite Curţii de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Municipiul Bucureşti.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de Consiliul Judeţean Ilfov împotriva Deciziei nr. 236 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014.

Disjunge cererea de revizuire formulată de Consiliul Judeţean Ilfov împotriva Deciziei nr. 236 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, pe care o trimite Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM