Denial of reparative benefits under Law No. 309/2002 for military detachment commander: appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the appellate court’s decision to deny the claim, resulting in the final rejection of the plaintiff’s request. The case involved a challenge by a former military officer, who served as a construction detachment commander under the General Directorate of Labor Services between 1955 and 1957, against the regional pension insurance agency, which refused to grant benefits under Law No. 309/2002. The dispute centered on whether the statutory entitlement to reparations for those who served in labor detachments extended to active-duty officers and commanders, or was limited exclusively to conscripts. The court held that Law No. 309/2002 provides compensatory measures specifically for individuals subjected to forced or mandatory labor under discriminatory conditions during the 1950–1961 period, whereas the plaintiff’s status as a career military officer leading such detachments did not constitute forced labor, thereby excluding him from the scope of the reparative legislation.
Legislator headnote
AI generatedDenial of reparative benefits under Law No. 309/2002 for military detachment commander: appeal dismissed as unfounded: Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 24 septembrie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 7344 din 10 iulie 2003 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 septembrie 1955 - 17 martie 1957.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp sus-menționat, a fost încadrat ca ofițer comandant, la detașamentele de muncă Cugir și Eforie, refuzul pârâtei de a-i recunoaște beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, fiind nejustificat, întrucât și el a prestat serviciu militar activ, ca și soldații.
Prin sentința nr. 488 din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că beneficiază de drepturile prevăzute prin Legea nr. 309/2002, numai cei încorporați pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu în detașamente de muncă, nicidecum și ofițerii de carieră ce conduceau respectivele detașamente.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că prevederile Legii nr. 309/2002 au fost greșit interpretate, întrucât legiuitorul nu a făcut distincție între soldații și ofițerii din detașamentele de muncă, actul normativ precizând că beneficiază de drepturi, persoana care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, prin noțiunea de „stagiu militar” înțelegându-se perioada în care persoana a prestat serviciu militar activ.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prevederile Legii nr. 309//2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv acelor categorii de persoane, care în perioada 1950 – 1961, au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în condiții discriminatorii și umilitoare.
Nu se poate susține că în sfera de cuprindere a acestor dispoziții cu caracter reparatoriu, ar intra și foștii militari angajați la detașamentele de muncă, activitatea persoanelor aflate sub incidența Legii nr. 309/2002, putând fi încadrată în categoria de muncă forțată sau obligatorie. Or, cererea reclamantului, angajat ca ofițer activ construcții la Direcția Generală a Serviciului Muncii, comandant de detașament de muncă, de a fi încadrat în prevederile Legii nr. 309/2002, nu este justificată, drepturile recunoscute prin actul normativ sus-menționat, constituind o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 488 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.