Jurisdiction for objections to non-judicial executive titles in fiscal enforcement

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 12 noiembrie 2016, sub nr. xx/225/2016, contestatorul Baroul Mehedinţi a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, respectiv anularea deciziei din 22 septembrie 2009, a procesului-verbal privind calculul obligaţiilor accesorii pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale, a procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, a Somaţiei nr. x din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită pentru sumele de 1.785 RON creanţă principală şi1.857,10 RON accesorii, a înştiinţării din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, precum şi încetarea executării silite prin poprire.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 575 din data de 16 februarie 2017, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte judecarea capetelor de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei preşedintelui Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 şi anularea procesului-verbal al Agenţiei pentru Agenda Digitală a României privind calculul obligaţiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a acestor capete de cerere, dispunând totodată disjungerea celorlalte capete de cerere ale acţiunii având ca obiect contestaţie la executare, păstrat spre soluţionare pe rolul judecătoriei.

Dosarul declinat s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. xx/225/2016.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă o contestaţie formulată împotriva unui act de executare silită emise în dosarul de executare nr. CJ 627/2014 al Agenţiei pentru Agenda Digitală a României în condiţiile Codului de procedură fiscală, cauza de faţă neavând ca obiect legalitatea şi temeinicia unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 litera c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care să atragă competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel, ci vizează acte procedurale de executare silită.

Prin Sentinţa civilă nr. 2741 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de contestatorul Baroul Mehedinţi, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, cu participarea terţului poprit A. Mehedinţi, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Fără cale de atac.

A constatat ivit conflict negativ de competenţă.

A dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

În condiţiile art. 134 noul C. proc. civ. a suspendat judecata.

A reţinut, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti, că Baroul Mehedinţi a învestit instanţa de judecată - Judecătoria Drobeta-Turnu Severin - cu o contestaţie la executare formulată în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, prin intermediul căreia a înţeles să atace în anulare toate "actele de executare silită" ce îl priveau, identificând în acest sens înscrisurile invocate de creditor ca şi titluri executorii, respectiv decizia preşedintelui Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 şi procesul-verbal al Agenţiei pentru Agenda Digitală a României privind calculul obligaţiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014, precum şi Somaţia nr. 1211 din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită şi a înştiinţarea din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, solicitând totodată şi încetarea executării silite prin poprire.

Observând jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că s-a decis în majoritatea cazurilor similare faptul că în cadrul conflictelor de competenţă intervenite între instanţa de executare silită şi cea specializată în contencios administrativ şi fiscal nu revine competenţa materială de judecată curţii de apel, ci judecătoriei.

În acord cu orientarea jurisprudenţială a instanţei supreme curtea de apel a apreciat că disjungerea capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 şi a Procesului-verbal nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014 nu modifică natura juridică a procesului, respectiv contestaţie la executare formulată în cadrul executării silite pornite în baza unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească. Prin urmare, prezentul litigiu se soluţionează în integralitate în procedura contestaţiei la executare, iar competenţa materială şi teritorială aparţin, conform dispoziţiilor art. 260 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 651 noul C. proc. civ., judecătoriei de la sediul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

1. Argumente de fapt şi de drept

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, contestatorul Baroul Mehedinţi a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, respectiv anularea deciziei din 22 septembrie 2009, a procesului-verbal privind calculul obligaţiilor accesorii pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale, a procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, a Somaţiei nr. x din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită pentru sumele de 1.785 RON creanţă principală şi1.857,10 RON accesorii, a înştiinţării din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, precum şi încetarea executării silite prin poprire.

Decizia TC14348 din 22 septembrie 2009 este emisă de preşedintele Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale în temeiul art. 66 din H.G. nr. 370/2009, iar în cuprinsul său la art. 3 pct. 1 se menţionează că este titlu de creanţă conform dispoziţiilor art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, la art. 4 pct. 2 fiind indicate calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia - "30 de zile de la comunicare, la organul emitent, conform prevederilor cuprinse în Titlul IX din O.G. nr. 92/2003", cu menţiunea expresă că "Titlul de creanţă devenit titlu executoriu potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 poate fi contestat, în termen de 15 zile, la instanţa competentă, conform prevederilor art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală."

Pentru suma menţionată în decizie (1.785 RON tarif de acces în SEAP), precum şi pentru cea reprezentând accesorii fiscale (1.857,10 RON stabilite prin Procesul-verbal nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014), instituţia emitentă a început executarea silită, prin comunicarea Somaţiei nr. 1673 din 28 iulie 2014 şi înfiinţarea popririi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prezentul litigiu se soluţionează în procedura contestaţiei la executare, iar disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. TC14348 din 22 septembrie 2009 emisă de preşedintele Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, nu modifică natura juridică a cauzei, respectiv contestaţie la executare formulată în cadrul executării silite pornită în baza unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească.

În consecinţă, competenţa materială şi teritorială aparţin, conform dispoziţiilor art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., judecătoriei de la sediul debitorului.

Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, "Orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum şi împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii."

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol:

"Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 172 alin. (4) C. proc. civ."

În conformitate cu dispoziţiile generale în materie de executare silită, respectiv art. 714 C. proc. civ. "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare".

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alineatului 3 ale acestui text de lege "(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că aparţine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competenţa soluţionării unei astfel de contestaţii.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Baroul Mehedinţi şi pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi terţul poprit A. Mehedinţi, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM