Jurisdictional competence of administrative litigation brought by a trade union on behalf of a member: application of Article 10(3) Law 554/2004 venue option.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., prin Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în calitate de reprezentant legal, a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Milcoiu, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtului la majorarea cuantumului brut al salariului de bază al reclamantei începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON faţă de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015;

2. obligarea pârâtului să acorde reclamantei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul majorat potrivit capătului 1 de cerere şi cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, şi respectiv 1 decembrie 2015, până la data pronunţării sentinţei, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală;

3. obligarea pârâtului să stabilească reclamantei începând cu data pronunţării sentinţei cuantumul brut al salariului de bază ţinând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1 de cerere.

În temeiul art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011 republicată, prin cererea nr. 12197 din 15 decembrie 2016, reclamanta a împuternicit organizaţia sindicală să formuleze acţiune în justiţie pentru obligarea pârâtei la recunoaşterea şi acordarea, atât a majorării de 100 RON cât şi a majorării de 25%, prevăzută de lege în beneficiul său.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 1087 din 3 martie 2017, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin Sentinţa nr. 961 din 25 mai 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de Sindicatul Administraţiei Publice "B." şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere obiectul acţiunii, în raport de care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opţiunea aparţinând reclamantului.

Calitatea procesuală activă revine, în cauza de faţă, sindicatului care a formulat acţiunea în apărarea drepturilor membrului propriu, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin Decizia nr. 1/2013, astfel că, în mod legal reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi are sediul, opţiunea sa neputând fi cenzurată de către instanţă.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "B.", în numele membrului de sindicat A., funcţionar public, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de obligare a pârâtului Primarul Comunei Milcoiu la acordarea unor majorări salariale şi despăgubiri aferente.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanta are calitatea de funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "B.", în numele membrului de sindicat A., în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Având în vedere că în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organism social" interesat, în cauză nu se pune problema unei neconcordanţe cu Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din data de 22 mai 2017, potrivit căreia "în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului."

Cum în cauză, Sindicatul Administraţiei Publice,,Forţa Legii" are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, acesta a optat pentru instanţa de la sediul său, situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca efect al alegerii de competenţă efectuate de către reclamant, această instanţă nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice B., în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Milcoiu, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM