Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal retains administrative case on trade union's back pay claim.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Administrative and Fiscal Division, where the claimant trade union had filed suit; the court ruled that the Bucharest Tribunal retains jurisdiction and had improperly declined it. The underlying dispute is an administrative law claim brought by a national police and customs officers’ trade union on behalf of a member (a special-status civil servant) seeking back pay differences for food and equipment allowances from February 2013 to June 2015, plus inflation adjustments, against the employer police inspectorate and the Ministry of Internal Affairs, which had been split into separate files. The decisive legal basis is Article 10(3) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, which grants claimants—including trade unions acting for members under Article 28 of Law No. 62/2011 and recognized as “social bodies” under Article 2(1)(a)—an elective territorial forum between their own domicile or seat and that of the defendant; because the union chose the Bucharest Tribunal, that court could not later decline jurisdiction, and prior case law (Decision No. 1/2013) was deemed inapplicable to this administrative law context.
Legislator headnote
Keywords
Placeholder
Key legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to settle the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Applied to determine the territorial jurisdiction based on the plaintiff union's choice of forum at its seat in Bucharest.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 11 martie 2016, reclamantul Sindicatul Naţional al A., în numele membrului de sindicat B., în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011 a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa:
1.obligarea pârâtului IPJ Constanţa la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă, diferenţa dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă,
2.obligarea pârâtului MAI să aloce fondurile băneşti necesare pentru alocarea drepturilor băneşti, cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea de la termenul din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a dispus măsura disjungerii cererii pentru fiecare reclamant şi formarea unor dosare diferite.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 165 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta având incidenţă numai în cazul jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale, unde există reglementată o competenţă teritorială exclusivă. A mai reţinut instanţa că, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar în speţă, atât reclamanta, cât şi autoritatea pârâtă au domiciliul, respectiv sediul în Municipiul Constanţa.
2.2. Prin Sentinţa nr. 928 din 25 mai 2017, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, că Sindicatul Naţional al A. are calitatea de reclamant în numele membrului de sindicat, are sediul în mun. Bucureşti şi, potrivit textului de lege anterior menţionat, poate să aleagă instanţa de la domiciliul/sediul său ori instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului, astfel că instanţa nu putea să invoce, din oficiu, această excepţie a necompetenţei teritoriale.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin acţiune, astfel cum a fost disjunsă, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în numele membrului de sindicat B. - funcţionar public cu statut special în cadrul IPJ Constanţa - a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti, cu o acţiune având ca obiect acordarea drepturilor băneşti menţionate la pct. I.1al prezentei hotărâri.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, având în vedere că reclamanta este funcţionar public cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
În cauză, este de observat că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în numele membrului de sindicat B., în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, care prevede că organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.
Având în vedere că în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organism social" interesat, în cauză nu se pune problema unei neconcordanţe cu Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.
Totodată, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din data de 22 mai 2017, potrivit căreia "în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului."
Întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al membrului de sindicat, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti, sector 1, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalului Bucureşti, ca efect al alegerii de competenţă efectuate de către reclamant, această instanţă nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", pentru B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM