Territorial jurisdiction for labor contraventions: workplace location controls over registered seat

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, petenta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, anularea procesului-verbal de contravenţie din 14.08.2012, iar în subsidiar, admiterea plângerii şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivare, petenta a arătat că a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 30.000 RON, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din C. muncii, reţinându-se că, la controlul efectuat la punctul de lucru al societăţii din Braşov, judeţul Braşov, au fost identificate 5 persoane aflate la muncă, dintre care pentru numai două a fost în măsură a prezenta contractele de muncă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 384 din 28 februarie 2013, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că fapta sancţionată este primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) Lege nr. 53/2003, astfel că, raportat la prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, locul săvârşirii contravenţiei este punctul de lucru unde au fost găsite persoanele care munceau şi nu sediul principal al societăţii.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 16.768 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Braşov, constatând că este competentă teritorial să soluţioneze cauza, a respins plângerea formulată de petenta SC A. SRL., în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, ca neîntemeiată.

2.3. Sentinţa a fost recurată, iar prin Decizia civilă nr. 112 din 10 iulie 2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC A. SRL., a casat Sentinţa civilă nr. 16.768 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Braşov şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, declinând în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte competenţa de soluţionare a plângerii.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Braşov a reţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Braşov, având în vedere că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, nu putea fi săvârşită decât la sediul societăţii, astfel încât competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Vălenii de Munte în a cărei rază teritorială se află comuna Măneciu, Judeţul Prahova şi nu Judecătoriei Braşov, în a cărei circumscripţie este situat un punct de lucru al societăţii petente.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al convenţiilor, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din C. muncii şi constă în "primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod ".

Înalta Curte reţine că acest tip de contravenţie nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă, ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existenţa unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, locul săvârşirii contravenţiei, statuat de prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, îl reprezintă locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.

A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.

Întrucât acţiunea de primire a persoanelor la muncă fără încheierea unui contract de muncă a fost săvârşită la punctul de lucru al societăţii din Braşov, competenţa teritorială revine Judecătoriei Braşov, instanţă care de altfel a apreciat în mod corect că este competentă teritorial.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL. şi pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED