Labor dispute assigned to labor tribunal as claimants deemed employees, not public officials.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Teleorman la data de 23 mai 2016, reclamantul Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, să dispună obligarea primei pârâte ca, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, precum şi obligarea celei de a doua pârâte să plătească drepturile salariale cuvenite potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 187 din 1 martie 2017 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ fiscal, complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată autorităţi publice poziţionate diferit în sistemul administraţiei publice şi a solicitat atât completarea unui ordin emis de un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cât şi plata unor drepturi salariale.

Apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, instanţa a constatat că în cauză competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dată fiind poziţionarea autorităţii publice emitente a actului apreciat ca fiind nelegal, respectiv Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1654 din 8 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, motiv pentru care instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman.

Împrejurarea că reclamantul a înţeles să cheme în judecată şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară nu este de natură a atrage competenţa curţii de apel, întrucât din analiza conţinutului cererii de chemare în judecată, precum şi din înscrisul de la dosar, prin care reclamantul a renunţat la judecata în contradictoriu cu această pârâtă, nu rezultă justificarea legitimităţii procesuale în cauză a acestei pârâte.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamantul, Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în numele membrilor de sindicat individualizaţi în cererea introductivă, personal contractual în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, a învestit Tribunalul Teleorman cu o acţiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială, rezultat al raportului de muncă stabilit între reclamanţi şi pârâta DSVSA Teleorman. Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie emiterea/completarea unui ordin de asimilare a funcţiei şi salariului reclamanţilor, angajaţi al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite în cadrul ANSVSA.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanţii au calitatea de personal contractual, fiind angajaţi pe post de muncitori calificaţi, în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman.

Având în vedere calitatea reclamanţilor, de personal contractual, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează drepturi specifice domeniului raporturilor de muncă, în litigiul dedus judecăţii sunt incidente prevederile Codului muncii coroborate cu dispoziţiile din C. proc. civ. Obiectul litigiului nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanţii nu sunt funcţionari publici.

Înalta Curte reţine că, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

În conformitate cu prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii prevăd faptul că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

Cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Direcţiei, în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Pentru aceste considerente, având în vedere că obiectul prezentului conflict vizează modificarea şi executarea contractului de muncă al reclamanţilor, sub aspectul salariului cuvenit, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă în favoarea Tribunalului Teleorman, Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., E., C., B., I., Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, G., D., F., H. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman (DSVSA) în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, şi de contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM