Negative jurisdictional conflict resolved: civil contractual liability appeal assigned to civil section.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, la data de 19 decembrie 2014, reclamanţii Comuna Romuli prin primar şi Ocolul Silvic Comunal Romuli RA au formulat acţiune civilă în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Maramureş şi Ocolul Silvic Dragomireşti, solicitând să se constate antrenarea răspunderii civile contractuale, în solidar, a pârâţilor, în conformitate cu prevederile art. 1350 din C. civ., pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii/îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor/obligaţiilor contractuale asumate potrivit Contractului nr. x din 11 mai 2007; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 274.622 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat comunei Romuli, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente pentru fiecare zi de întârziere, de la momentul exigibilităţii obligaţiei de plată şi până la momentul achitării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 5 martie 2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Prin Sentinţa civilă nr. 686/2016 din 6 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Comuna Romuli prin primar şi Ocolul Silvic Comunal Romuli RA în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Maramureş şi Ocolul Silvic Dragomireşti, şi, în consecinţă, au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 125.582,33 RON (TVA inclus, de 24.306,26 RON) cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data punerii în întârziere - 4 octombrie 2014 până la plata efectivă a datoriei.

De asemenea, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor suma de 3.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă de la data de 10 aprilie 2015 a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată prin întâmpinare, declarându-se competentă a soluţiona litigiul ce priveşte o cauză civilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcţia Silvică Maramureş, solicitând, pe baza probelor din dosarul cauzei şi a motivelor de fapt şi de drept, admiterea apelului, iar după rejudecare fondului schimbarea în tot a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii din prezenta cauză, cu toate capetele de cerere, ca nefondată şi neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă

Prin Încheierea din data de 16 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a respins scoaterea de pe rol a cauzei şi transpunerea pe rolul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, urmând să fie trimis dosarul spre repartizare aleatorie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că litigiul nu intră în competenţa de soluţionare a secţiei a II-a civile, nefiind un litigiu între profesionişti. De asemenea, a reţinut că hotărârea a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ a tribunalului, motiv pentru care cauza a fost trimisă secţiei specializate de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Încheierea civilă nr. 28/2017 din 16 iunie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că cererea introductivă, obiect al Dosarului nr. x/2014, a fost înregistrată pe rolul secţiei I-a civilă din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud cu obiectul "acţiune în daune contractuale - pretenţii", iar prin Încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2014 s-a constatat că, din eroare, a fost înregistrată cauza pe rolul secţiei I-a civilă, întrucât reclamanţii au înţeles să se adreseze secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reţinând faptul că reclamanţii au invocat prevederile legale aplicabile raporturilor între profesionişti.

Instanţa specializată de contencios administrativ şi fiscal a constatat că pricina a fost soluţionată în fond de completul C3LP, specializat în litigiile între profesionişti şi nu a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a instanţei civile în soluţionarea cererii.

De asemenea, instanţa a reţinut că prima instanţă a motivat soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată pe dispoziţiile răspunderii civile contractuale, iar nu pe dispoziţiile din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, a constatat instanţa că şi calea de atac indicată în dispozitiv corespunde dreptului comun.

Ca atare, instanţa a reţinut că sentinţa apelată a fost pronunţată de un complet specializat în litigii între profesionişti şi că atâta vreme cât excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în litigiile între profesionişti nu a fost invocată în termenul procedural, judecarea căii de atac a apelului nu poate reveni secţiei de contencios administrativ a curţii de apel. Natura administrativă a litigiului nu poate fi reţinută din oficiu în apel, întrucât ar fi trebuit să reprezinte argumentul pentru declinarea competenţei materiale a primei instanţe.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă, întrucât dispoziţiile art. 136 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere."

C. proc. civ. reglementează, faţă de codul anterior, pentru prima dată prin art. 136, procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Cluj, îl constituie problema instanţei competente funcţional să soluţioneze apelul, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa civilă a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect pretenţii privind daune contractuale, întemeiată pe dispoziţiile răspunderii civile contractuale din C. civ., iar prima instanţă, civilă, complet specializat în litigii între profesionişti, a pronunţat hotărârea pe fondul cauzei. După exercitarea căii de atac reglementate de lege, conform art. 466 din C. proc. civ., secţiile Curţii de Apel Cluj (civilă şi contencios administrativ fiscal) şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că declinarea competenţei în faza procesuală de soluţionare a unei căi de atac, fără ca ea să fie invocată prin motivele de apel ori fără ca necompetenţa să fie invocată în condiţiile prevăzute de normele procesuale, nu mai este posibilă, legea nereglementând o asemenea situaţie. Astfel, se constată că expirarea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei materiale are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite, chiar şi în situaţia în care aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia.

Înalta Curte reţine că prima instanţă, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud, complet constituit pentru soluţionarea unei cauze civile, prin încheierea din data de 10 aprilie 2015, şi-a verificat din oficiu competenţa şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza. Ca atare, întrucât în calea de atac exercitată nu s-a criticat hotărârea pronunţată cu privire la competenţa instanţei civile, rezultă că instanţa sesizată cu soluţionarea căii de atac era legată de soluţia pronunţată asupra competenţei.

Pentru aceste motive, constatând că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată de un complet civil, specializat în litigii între profesionişti, Înalta Curte reţine că şi calea de atac exercitată nu poate fi soluţionată decât de un complet civil şi nu de o instanţă specializată de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, conflictul de competenţă ivit va fi soluţionat în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Ocolul Silvic Comunal Romuli R.A. şi comuna Romuli prin primar în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Silvică Maramureş, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Maramureş şi Ocolul Silvic Dragomireşti în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM