Competence conflict between civil and administrative courts over damages for failure to publish Natura 2000 compensation norms

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 octombrie 2016, reclamanta Obştea Sălişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.318.133,18 RON, reprezentând prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern aprobată în şedinţa din 12 februarie 2014, de aprobare a Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile Natura 2000.

La data de 29 decembrie 2016, reclamanta Obştea Sălişte a formulat cerere de modificare a acţiunii solicitând majorarea pretenţiilor iniţiale cu suma de 222.480 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor achitate pentru perioada 2010 - 2011, aferente suprafeţei de fond forestier cu funcţii speciale de protecţie T1 şi T2.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 16/F-Cont din 7 februarie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că obiectul litigiului vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru prejudiciul produs prin omisiunea de publicare a Hotărârii Guvernului de aprobare a Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masă lemnoasă, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei civile.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 374/2017 din 24 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că cererea de chemare în judecată este formulată de un beneficiar al unei forme de ajutor de stat, ca urmare a impunerii de către stat a unor restricţii ale exerciţiului dreptului său de proprietate.

Ca atare, a reţinut instanţa că între reclamanţi şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor nu există un raport civil în care părţile stau pe poziţii de egalitate, ci unul de dependenţă administrativă între autoritatea publică şi beneficiarul unui drept înscris în lege, ce devine activ numai legat de anumite condiţionări, decurgând din activitatea de legiferare sau executare a legii, motiv pentru care a reţinut faptul că litigiul este în materia contenciosului administrativ.

2.3. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 844/2017 din 16 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia II-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prejudiciul invocat de reclamantă este consecinţa neadoptării/nepublicării unei hotărâri de guvern, care are natura unui act administrativ cu caracter normativ. A reţinut instanţa că natura administrativă a actului imprimă acelaşi caracter şi pretenţiilor pecuniare ce decurg din acest act, chiar dacă reclamanta nu a învestit instanţa şi cu o cerere expresă vizând actul respectiv.

A constatat instanţa că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 în stabilirea competenţei materiale şi văzând faptul că nu este aplicabil criteriul valoric, ci cel al rangului autorităţii publice, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, întrucât pretenţiile reclamantei sunt îndreptate împotriva unor autorităţi publice centrale.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani, reprezentând prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern, aprobată în şedinţa din 12 februarie 2014.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâţi, prezentul litigiu nu decurge din încheierea, modificarea sau executarea unui contract administrativ şi nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau centrale, după cum nu are ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorii vamale.

Diferendul judiciar vizează sume de bani reprezentând un prejudiciu ca urmare a neîndeplinirii unei obligaţii, reclamanta optând pentru soluţionarea pe calea unui proces civil a cererii introductive, în temeiul principiilor generale ale răspunderii civile, motiv pentru care, dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii competenţa de judecată aparţine instanţei de drept comun.

Prin urmare, în raportul cu obiectul cauzei (pretenţii), litigiul dedus judecăţii are natură civilă, aşa încât este supus dispoziţiilor de drept comun, reprezentate de art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Obştea Sălişte în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM