Unexplained wealth confiscation: exclusion of state party’s expert objections due to lack of consulting expert violates procedural rights.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a admis în parte sesizarea A.N.I. şi a fost trimisă cauza pentru soluţionare la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constatându-se că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 82/F-CONT din data de 25 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor şi a fost dispusă modificarea Ordonanţei nr. 2 din 16 ianuarie 2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a fost respinsă sesizarea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 115/1996, în vederea începerii acţiunii de control cu privire la averea pârâtului A. şi a fost închis dosarul.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor şi, implicit, a sesizării A.N.I. cu privire la persoana cercetată, să se constate că raportul de expertiză a fost întocmit într-o formă sumară, incompletă, fără a fi evidenţiate în mod real cheltuielile efectuate de pârât, cu consecinţa obligării pârâtului A. la plata către bugetul statului a sumei stabilite prin Ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 ca diferenţă semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul neluării în considerare a criticilor/obiecţiunilor aduse raportului de expertiză judiciară întocmit în timpul cercetării judecătoreşti, obiecţiuni pe care le-a depus la dosar. Astfel, se arată că deşi obiecţiunile la raportul de expertiză au fost susţinute de reprezentantul recurentei în şedinţa publică din 18 mai 2015 şi au fost puse în discuţia tuturor părţilor prezente, prin sentinţa pronunţată instanţa a reţinut că obiecţiunile reprezentantului Ministerului Finanţelor nu au fost avute în vedere, întrucât acestei părţi nu i s-a încuviinţat un expert consilier.

S-a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate recurentul arătând că, astfel cum s-a reţinut prin raportul de evaluare întocmit în faza de cercetare a cauzei, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, pârâtul A. împreună cu soţia acestuia, B., au obţinut venituri în cuantum de 63.565 RON şi au efectuat cheltuieli de 127.393,9 RON, rezultând o diferenţă semnificativă de minus 63.828,9 RON, echivalentul a 17.180 RON, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Recurentul susţine că instanţa de fond a acordat putere probatorie absolută probei cu expertiză tehnică judiciară efectuată în judecarea cauzei şi neanalizată sub aspectul obiecţiunilor formulate, concluzionând nefondat că nu se poate vorbi de o avere nejustificată, în accepţiunea art. 18 din Legea nr. 176/2010.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor prin Ordonanţa nr. 2 din 16 ianuarie 2015 şi confiscarea sumei identificată ca fiind diferenţă nejustificată.

A arătat intimata că, în legătură cu veniturile dobândite de familia persoanei cercetate, Comisia de Cercetare a Averilor a constatat că acestea se compun din veniturile salariale nete obţinute de persoana cercetată şi de soţia acestuia. S-a reţinut corect de către Comisia de Cercetare a Averilor faptul că persoana cercetată nu a depus dovezi că este producător şi nici că a încasat efectiv aceste sume, motiv pentru care menţiunile din cele două declaraţii de avere nu pot fi luate în considerare, întrucât reprezintă numai susţinerile persoanei cercetate şi nu se coroborează cu nicio altă probă.

Conform art. 16 din Legea nr. 115/1996 şi art. 335 - 337 C. proc. civ., Ministerul Finanţelor Publice are dreptul să ia parte la expertiza efectuată şi să formuleze obiecţiuni în faţa instanţei dacă consideră că opinia expertului este una greşită.

4.2. Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât A. s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul-pârât a arătat că din întregul probatoriu administrat rezultă că nu există avere nejustificată, întrucât veniturile familiei sale sunt mult mai mari decât cheltuielile suportate de familia sa pe perioada supusă controlului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul A., arătând că susţinerea intimatului sub aspectul criticii privind neanalizarea obiecţiunilor aduse raportului de expertiză este complet eronată, iar, pe fondul cauzei, se arată că susţinerile formulate de intimat sunt nefondate.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu sentinţa atacată şi motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată întemeiate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul motivării contradictorii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, deşi prin încheierea de şedinţă de la data de 18 mai 2015 (încheierea de amânare a pronunţării, ce face corp comun cu sentinţa), instanţa reţine că "urmează a respinge obiecţiunile formulate de Ministerul Finanţelor Publice prin reprezentant, având în vedere că expertul s-a conformat dispoziţiilor trasate de instanţă şi că metoda utilizată corespunde standardelor de evaluare în domeniu", în considerentele sentinţei menţionează că "nici Ministerul Finanţelor nu a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză, ci a depus doar un punct de vedere al reprezentantului Ministerului Finanţelor, care însă nu a fost avut în vedere, având în vedere că acestei părţi nu i s-a încuviinţat un expert consilier în condiţiile art. 330 şi urm. C. proc. civ., astfel cum rezultă din încheierea din data de 23 mai 2015".

Or, motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

Or, instanţa de fond procedând într-o asemenea manieră, prin menţionarea unor motive contradictorii, a nesocotit dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ. privind conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, întrucât sentinţa recurată nu răspunde exigenţelor instituite de acest text de lege.

De asemenea, este întemeiat şi motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea, prin hotărâre, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, potrivit art. 337 C. proc. civ., dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.

În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu pot fi primite obiecţiunile formulate de Ministerul Finanţelor Publice la raportul de expertiză întrucât nu i s-a încuviinţat un expert consilier în condiţiile art. 330 şi urm. din C. proc. civ.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 115/1996, (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie.

Rezultă că Ministerul Finanţelor Publice este parte în litigiul constituit în urma sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor în vederea confiscării diferenţei nejustificate, astfel că are dreptul să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză, neavând relevanţă dacă i s-a încuviinţat sau nu un expert consilier în condiţiile art. 330 şi urm. din C. proc. civ.

Prin nerecunoaşterea dreptului Ministerului Finanţelor Publice de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt incidente disp. art. 498 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, astfel că se impune casarea sentinţei cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să aprecieze asupra stabilirii cadrului procesual, sub aspectul părţilor, respectiv în privinţa introducerii în cauză a soţiei persoanei cercetate.

Astfel, prin raportul de evaluare s-a reţinut că, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, pârâtul A. împreună cu soţia acestuia, B., au obţinut venituri în cuantum de 63.565 RON şi au efectuat cheltuieli de 127.393,9 RON, rezultând o diferenţă semnificativă de minus 63.828,9 RON, echivalentul a 17.180 RON.

Conform dispoziţiilor art. 102 alin. (2) prima teză din Legea nr. 115/1996 "Preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei de cercetare, a reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi a persoanei a cărei avere este supusă controlului şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi" . Aşa cum rezultă din actele dosarului, în faţa comisiei de cercetare a averilor a fost citată soţia persoanei cercetate, B..

Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 prevăd că "Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie."

În raport cu aceste dispoziţii legale, instanţa de fond va stabili, cu respectarea principiului contradictorialităţii, cadrul procesual, respectiv va aprecia asupra citării în cauză şi a soţiei pârâtului A. Art. 16 - (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva Sentinţei nr. 82/F - CONT din data de 25 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM