Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2587/2017 AI generated

Taxpayer awarded costs as tax authority's appeal fails after challenge became moot

Case Number Decizia nr. 2587/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the tax authority’s appeal as unfounded, upholding in full the first-instance ruling that had dismissed the taxpayer’s suit for lack of object but ordered the tax authority to pay the taxpayer’s court costs. The underlying action was an administrative suit filed to compel the tax authority to resolve a tax assessment challenge; after the authority issued its decision during the litigation, the claim became moot. The decisive legal basis was procedural fault under Article 453(1) of the Civil Procedure Code, with no exemption under Article 454 because the authority had been put on notice; the authority’s delay in ruling beyond the recommended 45‑day period under Article 70 of Government Ordinance No. 92/2003 constituted the fault triggering the cost award, and no ground for reversal existed under Article 488 or Article 20(3) of Administrative Litigation Law No. 554/2004. The order is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ, art. 454 din C. proc. civ; Taxpayer awarded costs as tax authority's appeal fails after challenge became moot: The underlying action was an administrative suit filed to compel the tax authority to resolve a tax assessment challenge; after the authority issued its decision during the litigation, the claim became moot. The decisive legal basis was procedural fault under Article 453(1) of the Civil Procedure Code, with no exemption under Article 454 because the authority had been put on notice; the authority’s delay in ruling beyond the recommended 45‑day period under Article 70 of Government Ordinance No. 92/2003 constituted the fault triggering the cost award, and no ground for reversal existed under Article 488 or Article 20(3) of Administrative Litigation Law No. 554/2004. The order is final.

Keywords

AI generated
tax litigation tax authority tax assessment procedure tax exemptions procedural costs challenge of administrative decisions

Cited Legislation

AI generated
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
x din 23 decembrie 2014, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
art. 493 alin. (4) din C. proc. civ
civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
art. 493 alin. (7) din C. proc. civ
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin.
art. 453 alin. (1) din C. proc. civ
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.
art. 454 din C. proc. civ
De altfel, pârâta nu poate beneficia nici de exonerarea prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., întrucât fusese pusă în întârziere de către reclamantă, înainte de pornirea procesului.
art. 496 din C. proc. civ
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art.
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 496 C. proc. civ.

Main ground for dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 martie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. 125 din 9 ianuarie 2015 privind contestarea Deciziei de impunere nr. F-PH 563 din 23 decembrie 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 23 decembrie 2014, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 138 din 8 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

A reţinut instanţa că, la data de 27 martie 2015, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a emis Decizia nr. 131 de soluţionare a contestaţiei reclamantei, comunicată acesteia la data de 30 martie 2015. Astfel, în temeiul art. 453 a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.

A motivat recurenta-pârâtă că, potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003, cererile contribuabililor se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrate, termen care este unul de recomandare. Nesoluţionarea contestaţiei reclamantei în termen a fost determinată în raport cu numărul foarte mare al cauzelor înregistrate în cadrul instituţiei. Nu a pierdut procesul, ci acţiunea a rămas fără obiect, astfel că nu se impunea obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă şi constatând că hotărârea instanţei de fond este legală o va menţine în întregime, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Având ca fundament aceste dispoziţii legale în practica judiciară şi în literatura de specialitate s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.

Or, în cauza dedusă judecăţii instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii până la data introducerii acţiunii reclamantei, fiind consacrată în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi acordarea cheltuielilor atunci când cererea reclamantei a fost respinsă întrucât pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile în timpul judecăţii.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluţia dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât şi cheltuielile făcute în timpul judecăţii, neputându-se transfera vinovăţia pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil. De altfel, la data de 20 martie 2015, data introducerii acţiunii la instanţa de fond, expirase termenul de 45 de zile recomandat pentru a soluţiona contestaţia înregistrată la sediul pârâtei.

Culpa recurentei a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să depună toate diligenţele pentru verificarea/soluţionarea cererii intimatei-reclamante. De altfel, pârâta nu poate beneficia nici de exonerarea prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., întrucât fusese pusă în întârziere de către reclamantă, înainte de pornirea procesului.

Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantei a însemnat depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a determinat-o să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorităţii pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea reclamantei ar fi fost soluţionată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 138 din 8 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM