Renunciation of trial in fiscal appeal leading to annulment of tax assessment suspension

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. F-CS 117 din 5 iunie 2015, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 5 iunie 2015, care a stat la baza emiterii acesteia, în condiţiile art. 215 alin. (2) Codul de procedură fiscală, respectiv, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 181 din 22 iulie 2015, a admis cererea reclamantei SC A. SRL, împotriva pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 181 din 22 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin au formulat recurs, criticând hotărârea atacată, considerând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. S-a susţinut faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

2. Cu privire la cererea de renunţare la judecata cauzei

La data de 30 iunie 2016, intimata-reclamantă SC A. SRL a depus la dosarul cauzei cerere de renunţare la judecată, solicitând a se lua act de renunţarea la judecata prezentului dosar şi anularea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Având în vedere cererea formulată, precum şi dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va lua act de renunţarea intimatei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată şi va dispune anularea în tot a sentinţei recurate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de recurs are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc. în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanţa de recurs reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere faptul că în cauză a fost consemnată cauţiune cu recipisa nr. 947854/1 din 15 iulie 2015 emisă de B., depusă la fila 167 dosar fond, în sumă de 86.000 RON, Înalta Curte dispune restituirea acesteia, constatând că în cauza dedusă judecăţii sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1064 din C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 alin. (1) şi alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate, va anula sentinţa recurată şi va lua act de renunţarea la judecata cauzei formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva Sentinţei civile nr. 181 din 22 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ia act de renunţarea la judecata cauzei formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL.

Anulează sentinţa recurată.

Dispune restituirea către intimata-reclamantă a cauţiunii în sumă de 86.000 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. 947854/1 din 15 iulie 2015 emisă de B., depusă la dosar fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM