Recusal of appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality against res judicata defense
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, thereby leaving in force the first-instance decision that had dismissed the claim; the dispute concerned a civil action filed against the Mayor General of Bucharest for allegedly unjustified refusal to execute a prior final civil judgment, resulting in a finding of res judicata by the initial court; the appellate court found the appeal procedurally defective because the grounds were elliptic, unstructured, and failed to substantiate the specific statutory grounds for cassation despite formal citation, applying the requirement that appeals must contain clear legal criticisms rather than mere factual assertions.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Recusal of appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality against res judicata defense: Recurentul susţine că, prin hotărârea atacată, prima instanţă i-a confiscat proprietatea, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de acces la justiţie şi o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă în data de 10 noiembrie 2014, sub nr. de Dosar x/2014, reclamantul A. a chemat în judecata pe pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună sancţionarea pârâtului Primarul General al Municipiului Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentinţa civila nr. 871/23.09.1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi acordarea de daune materiale şi morale.
Prin Sentinţa civilă nr. 2272 din 20 martie 2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a înaintat cauza spre competenţa soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16 aprilie 2015, sub nr. de Dosar x/2014
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1887 şedinţa din Camera de Consiliu din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul primarul general al municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă faţă de autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 3195 din data de 22 octombrie 2013 pronunţate în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3533 din data de 30 septembrie 2014.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În esenţă, recurentul-reclamant susţine că hotărârea primei instanţe este nelegală, instanţa de fond cu rea credinţă a refuzat punerea în executare a Sentinţei civile nr. 871/1998, încălcând principiul autorităţii de lucru judecat.
Recurentul susţine că, prin hotărârea atacată, prima instanţă i-a confiscat proprietatea, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de acces la justiţie şi o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
4. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepţiei nulităţii recursului, raportorul desemnat arătând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. civ., întrucât: (i) în cererea de recurs nu este indicată hotărârea atacată, ci doar Dosarul nr. x/2014; (ii) în cuprinsul cererii de recurs nu sunt indicate niciunul dintre motivele de nelegalitate, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţiile pronunţate de prima instanţă prin hotărârea recurată.
Având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţiile pronunţate de prima instanţă prin hotărârea recurată.
Deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivele de recurs sunt eliptice, confuze, nestructurate şi nu cuprind critici de legalitate raportate la hotărârea recurată.
Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat A. împotriva Sentinţei nr. 1887 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM