Appeal annulled for late filing in financial correction challenge against water infrastructure project

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 mai 2014, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice ("MMSC"), prin Direcţia Generală AM POS Mediu, a solicitat anularea Deciziei nr. 134369 din 14 noiembrie 2013 emisă de MMSC prin Direcţia Generală AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestaţia formulată la CATD sub nr. 8408 din 19 noiembrie 2013 şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 134075 din 28 septembrie 2013 emisă de MMSC prin Direcţia Generală AM POS Mediu privind Contractul de lucrări nr. 6342 din 28 februarie 2013 "Lucrări la sursele de apă şi staţiile de epurare Găeşti şi Titu -CL 8" din cadrul Proiectului "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dâmboviţa", cod SMIS 19353.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 258 din 3 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Direcţia Generală AM POS Mediu, şi a dispus anularea Deciziei nr. 134369 din 14 noiembrie 2013 emisă de Direcţia Generală AM POS Mediu precum şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 134075 din 28 septembrie 2013 emisă de MMSC prin Direcţia Generală AM POS Mediu privind Contractul de lucrări nr. 6342 din 28 februarie 2013 "Lucrări la sursele de apă şi staţiile de epurare Găeşti şi Titu -CL 8" din cadrul proiectului "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Dâmboviţa", cod SMIS 19353.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 258 din 3 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (conform art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014, succesor al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Mediu), în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi menţinerii actelor administrative atacate.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Reclamanta A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi Cod, în principal, că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, în ipoteza în care se va considera că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea dispoziţiilor legale, recursul este admisibil în principiu.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată nulitatea recursului, nefiind motivat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare a comunicării către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare din data de 11 aprilie 2017, recurentul-pârât nu a formulat un punct de vedere prin care să combată concluzia privind tardivitatea formulării recursului şi nu a depus dovezi privitoare la formularea în termen a căii de atac.

Înalta Curte reţine că Sentinţa civilă nr. 258 din 3 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 15 ianuarie 2015, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 2 februarie 2015, potrivit dispoziţiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat la instanţa de fond la data de 13 februarie 2015, fiind trimis prin serviciul poştal potrivit art. 183 C. proc. civ., data depunerii la poştă fiind 11 februarie 2015, conform plicului aflat la fila 14/verso din dosarul de recurs.

Înalta Curte constată, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 11 februarie 2015, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 2 februarie 2015. De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul-pârât nu a contestat şi justificat depunerea tardivă, prin răspuns la întâmpinare sau punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

5.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei civile nr. 258 din 3 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM