Failure to pay judicial stamp duty nullifying administrative law appeal

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 noiembrie 2014, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluţiei nr. 4556/IJ/3661/DIJ/2014 şi obligarea intimatei la soluţionarea contestaţiei.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1131 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1131 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. SRL, încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinţei atacate, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Pârâta Inspecţia Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva ca recurenta A. SRL să facă dovada depunerii (achitării) taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluţionarea recursului.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 mai 2017, completul de filtru a dispus prorogarea examinării admisibilităţii în principiu a recursului pentru termenul din 20 septembrie 2017, pentru când a fost emisă o adresă către reclamanta A. SRL, cu menţiunea de a depune la dosar, până la termenul fixat, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 RON, sub sancţiunea anulării recursului.

5.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Completul de filtru, învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a ataşat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Prin adresa comunicată recurentei-reclamante la data de 24 iunie 2015, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON.

În raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., prin concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva ca recurenta A. SRL să facă dovada depunerii (achitării) taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluţionarea recursului declarat în cauză.

Raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat recurentei-reclamante A. SRL la data de 20 decembrie 2016, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, aceasta neformulând un punct de vedere cu privire la concluziile acestuia şi nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul fixat la 20 septembrie 2017 pentru analizarea recursului de către completul de filtru, deşi la data de 12 iulie 2017, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, a fost comunicată părţii această obligaţie, sub sancţiunea anulării recursului.

Având în vedere aspectele reţinute, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. SRL nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin adresa comunicată la data de 24 iunie 2015, respectiv prin cea comunicată la data de 12 iulie 2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

De asemenea, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Prin urmare, constatând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea reglementată de lege într-o astfel de situaţie, respectiv cea a anulării căii de atac netimbrate.

5.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1131 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM