Appeal upheld as insufficiently stamped; suit for compensation allowance under suspended GEO fails

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 mai 2013, ulterior completată la 8 iulie 2013, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice:

1. anularea parţială a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, numai în ce priveşte aplicarea în mod corespunzător şi în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011;

2. recunoaşterea dreptului la indemnizaţia reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 atât pentru anul 2013 cât şi pentru viitor;

3. repararea pagubei ce a fost creată prin actul administrativ cu caracter normativ reprezentat de art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, în ce priveşte aplicarea în mod corespunzător şi în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, în sensul acordării de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 în sensul obligării statului român prin ministerul finanţelor la acordarea către reclamanţi a contravalorii indemnizaţiei reparatorii prev. de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea 341/2004, pentru întreaga perioadă în care indemnizaţia nu a fost acordată în condiţiile termenului de prescripţie, respectiv anul 2012 - 2013 la zi şi pe viitor;

4. În temeiul art. 1 alin. (7), art. 9 alin. (1), reclamanţii au formulat acţiune împotriva disp. art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în ce priveşte aplicarea în mod corespunzător şi în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 dispoziţii care vatămă reclamanţii în dreptul lor recunoscut de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004;

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2882 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamanţilor, ca nefondată, în privinţa cererii de acordare a indemnizaţiei şi ca inadmisibilă, în rest.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2882 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP. au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea fondului cauzei, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi rejudecând pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate de intimaţi

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu au formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva depunerii la dosar de către fiecare dintre următorii recurenţi-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP., a unei taxe judiciare de timbru de câte 2 RON şi timbru judiciar de câte 0,15 RON, precum şi a mandatului de reprezentare acordat avocatului QQ. de toţi recurenţii-reclamanţi din cauza dedusă judecăţii (respectiv originalul împuternicirii/lor avocaţială/le, semnată/e de toţi recurenţii reprezentaţi).

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 mai 2017, completul de filtru a constatat că taxa judiciară de timbru datorată pentru exercitarea căii de atac a recursului este în cuantum de 8 RON, iar recurenţii-reclamanţi au depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON . În consecinţă, a dispus prorogarea discutării examinării recursului pentru termenul din data de 20 septembrie 2017, pentru ca recurenţii-reclamanţi să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 6 RON, măsura fiindu-le adusă la cunoştinţă prin intermediul adresei comunicate de instanţă în acest sens. De asemenea, a fost menţinută în sarcina acestora obligaţia depunerii la dosar a mandatului de reprezentare acordat avocatului QQ. de toţi recurenţii-reclamanţi din cauza dedusă judecăţii (respectiv originalul împuternicirii/lor avocaţială/le, semnată/e de toţi recurenţii reprezentaţi).

5.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Completul de filtru, învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenţii-reclamanţi nu au ataşat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., prin concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu, s-a apreciat că recursul este admisibil, sub rezerva depunerii la dosar de către fiecare recurent, cu excepţia lui K., a unei taxe judiciare de timbru de câte 2 RON şi timbru judiciar de câte 0,15 RON, precum şi a împuternicirii/lor avocaţială/le pentru reprezentantul convenţional (de la data comunicării raportului şi până la data analizării admisibilităţii în principiu a recursului).

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor-reclamanţi A. ş.a. la data de 24 februarie 2017, la domiciliul procesual ales de aceştia la reprezentantul convenţional, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, aceştia neformulând un punct de vedere cu privire la concluziile acestuia.

La termenul fixat pentru examinarea recursului la data de 31 mai 2017, analizând obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului, Înalta Curte a constatat, în raport de art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 cu referire la art. 11 din Legea nr. 146/1997, că recurenţii-reclamanţi datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 RON. Reţinând că la dosarul cauzei a fost depusă o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON, Înalta Curte a prorogat examinarea recursului pentru termenul din data de 20 septembrie 2017, pentru ca recurenţii-reclamanţi să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 6 RON, obligaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă prin intermediul unei adrese emisă de instanţă în acest sens. De asemenea, a fost menţinută în sarcina acestora obligaţia depunerii la dosar a mandatului de reprezentare acordat reprezentantului convenţional de toţi recurenţii-reclamanţi din cauza dedusă judecăţii.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi A. ş.a. nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare, până la termenul fixat la 20 septembrie 2017 pentru analizarea recursului de către completul de filtru, deşi la data de 14 iulie 2017, potrivit dovezii de înmânare aflată la fila 51 dosar, a fost comunicată părţilor această obligaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

De asemenea, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenţii nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi nu au îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul reclamanţilor, ca insuficient timbrat.

5.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanţii A. ş.a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP. împotriva Sentinţei civile nr. 2882 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM