Territorial jurisdiction of union-initiated administrative claims: plaintiff’s seat governs venue under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată iniţială, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11 martie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă, în baza art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi a diferenţei dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată anual, pe ultimii trei ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii;

(ii) obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile băneşti necesare pentru achitarea drepturilor băneşti solicitate;

(iii) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a fost disjuns capătul de cerere cu privire la reclamantul A., fiind format un nou dosar, înregistrat sub nr. xx/3/2016, având ca obiect "litigiu funcţionari publici".

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că acţiunea vizează raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, reprezentaţi de sindicatul reclamant (în baza unei împuterniciri scrise din partea mai multor membri), competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar din punct de vedere al competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat instanţa că aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei pronunţate în recurs în interesul legii (Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a ÎCCJ) nu este admisibilă în cauză, întrucât situaţia premisă este diferită, nefiind un caz de competenţă teritorială exclusivă, ci alternativă (în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului). Având în vedere acest aspect, precum şi împrejurarea că sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului său de sindicat, care are domiciliul în judeţul Constanţa, instanţa a apreciat că, din ambele perspective ale competenţei teritoriale alternative, Tribunalul Constanţa este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 martie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 932 din 25 mai 2017, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este una alternativă, neputându-se invoca excepţia de necompetenţă teritorială dacă a fost învestită una dintre cele două instanţe prevăzute alternativ. Or în cauză, prima instanţă învestită este cea de la sediul reclamantului Sindicat, respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul Sindicatul Naţional al B. a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa la plata unor drepturi băneşti solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, să aloce fondurile băneşti necesare pentru achitarea acestora.

Acţiunea este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă. Prin acest text de lege i se recunoaşte în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, reclamant în cauză este însăşi organizaţia sindicală şi nu membrul său, în numele căruia a formulat acţiunea.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Sindicatul Naţional al B. a acţionat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenţei teritoriale, potrivit textului de lege menţionat, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului reclamant (din municipiul Bucureşti).

Soluţia se impune şi prin prisma Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017, potrivit căreia în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" pentru A. şi pe pârâţii pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM