Conflict of jurisdiction in wage litigation: domicile of public official versus seat of representing trade union

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. xx/63/2016, reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Braniştea, a solicitat obligarea pârâtului:

1) să majoreze cuantumul brut al salariului de bază al reclamantei începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON faţă de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015;

2) să acorde reclamantei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul majorat potrivit capătului 1 de cerere şi cel efectiv încasat, începând cu luna ianuarie 2015, şi respectiv, 1 decembrie 2015 până la data pronunţării sentinţei, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală;

3) să plătească reclamantei începând cu data pronunţării sentinţei cuantumul brut al salariului de bază ţinând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1 de cerere.

La termenul de judecată de la 16 martie 2017, instanţa a dispus conceptarea în cauză a Sindicatului Administraţiei Publice "Forţa Legii", în calitate de intervenient, apreciind că cererea depusă la 16 februarie 2017 de acest sindicat, în numele şi pentru membrul de sindicat A., este o cerere de intervenţie, fiind formulată de un terţ faţă de litigiul existent.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1275 din 16 martie 2017, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea formulată nu este o acţiune în contencios administrativ propriu-zisă, ci un litigiu privind raportul de serviciu al funcţionarului public, în sensul prevăzut de art. 109 din Legea nr. 188/1999. Raportul de serviciu al funcţionarilor publici este asimilat raportului juridic de muncă, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa, urmează a fi aplicabile prevederile din Codul muncii. În cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul reclamanţilor, funcţionarii publici care reclamă drepturi salariale.

Prin urmare, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei revine secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, în a cărui rază teritorială se află domiciliul funcţionarului public, reclamanta A., reţinând că în cauză, organizaţia sindicală nu a acţionat în calitate de reclamant, ci de reprezentant legal al funcţionarului public.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 468 din 30 mai 2017, Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este una alternativă, alegerea făcându-se de către reclamant la momentul sesizării uneia dintre cele două instanţe prevăzute de lege.

În speţă, reclamanta, prin sindicat, a optat pentru instanţa de la sediul sindicatului ca reprezentant legal, ţinând cont şi de dispoziţiile Deciziei nr. 1/2013 a ÎCCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale primite şi cele cuvenite, fiind vorba de un litigiu privind raportul de serviciu al funcţionarului public.

Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", iar nu de organizaţia sindicală, în numele membrului de sindicat, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanta este funcţionar public, sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Reclamanta A. a acţionat în calitate de reclamantă, iar pentru determinarea competenţei teritoriale, potrivit textului de lege menţionat, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a fi avut în vedere domiciliul reclamantei (din judeţul Galaţi), iar nu sediul sindicatului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", pe pârâtul Primarul Comunei Braniştea şi pe intervenientul în nume propriu Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM