Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Indemnity Cessation Claim Assigned to Administrative Court of Appeal Alba Iulia

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 martie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, anularea Deciziei nr. 58419 din 5 ianuarie 2016 emisă de pârâtă prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior, precum şi suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin Sentinţa civilă nr. 3365 din 23 mai 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ atacat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 iulie 2016, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 2841 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia civilă, ca instanţă pentru soluţionarea litigiilor de asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a constatat că revine tribunalului de la domiciliul reclamantului competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 la care fac trimitere dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 8/2006. Întrucât obiectul cauzei nu îl constituie decizia de punere în plată emisă de pârâtă, ci exclusiv o decizie de încetare a plăţii, nu sunt aplicabilitate dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 8/2006, ci sunt aplicabile dispoziţiile generale la care dispoziţiile art. 9 şi 10 din aceleaşi act normativ fac trimitere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, la data de 31 ianuarie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 319 din 23 martie 2017, Tribunalul Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 107 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale. Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că în speţă, ne aflăm în prezenţa unui act administrativ vătămător pentru reclamant, reprezentat de decizia privind încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 8/2006, act care, potrivit principiului simetriei juridice poate fi supus controlului judiciar, în temeiul art. 100 şi art. 101 din Legea nr. 223/2015, tribunalului, ca instanţă de fond.

Având în vedere statutul reclamantului de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat, statut dobândit începând cu data de 1 ianuarie 2016 în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 223/2015, devin incidente prevederile legale care reglementează jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, astfel încât, potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015, competenţa revine instanţei specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea unei decizii emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin care s-a dispus sistarea plăţii drepturilor de care reclamantul a beneficiat în baza Legii nr. 8/2006.

În prezenta cauză se solicită revocarea înscrisului emis de pârâtă ca urmare a sistării/încetării plăţii indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 8/1996, apreciindu-se că este nelegal. Reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, însă aceasta i-a fost respinsă.

Prin urmare, contestaţia ce face obiectul prezentului dosar este supusă dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006:

"Decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare"

Dispoziţiile acestui text de lege, invocate de instanţa iniţial învestită de reclamant şi care fac trimitere la Legea nr. 554/2004, se referă la contestaţia formulată împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizaţie.

Faţă de obiectul acţiunii, decizie de sistare/încetare a indemnizaţiei stabilite conform Legii nr. 8/2006, aplicând în cauză principiul simetriei juridice, competenţa în soluţionarea acţiunii în anularea deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei revine tot instanţei de contencios administrativ, competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva actului de punere în plată.

Înalta Curte constată că decizia contestată este emisă de o instituţie publică centrală, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM