Territorial competence conflict: applicability of public procurement law vs. general administrative rules for private EU-funded beneficiaries

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 decembrie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia B., a solicitat anularea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică şi suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1032 din 16 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în raport de obiectul cauzei sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Întrucât din documentaţia de atribuire reiese că pârâta are calitatea de autoritate contractantă, în raport de sediul acesteia, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1899 din 20 aprilie 2017, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a ales ca instanţă competentă, instanţa de la sediul său, întrucât achizitorul nu are calitatea de autoritate contractantă, iar procedurii de atribuire i se aplică prevederile Ordinului nr. 1284 din 8 august 2016 şi Instrucţiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016, completate cu prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică "Achiziţie de servicii de colectare a bazei de date şi analiza spaţială a teritoriului român în cadrul regiunii transfrontaliere România-Bulgaria", în cadrul proiectului "Impact - Platforma multimedia integrată pentru cultură activă şi turism", finanţat cu Programul Interreg V-A România - Bulgaria.

Înalta Curte reţine că, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Aşa cum rezultă din documentaţia de atribuire, achiziţiei i s-a aplicat procedura competitivă reglementată de Instrucţiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016 pentru beneficiarii programului Interreg V-A România - Bulgaria, iar reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Ordinului nr. 1284 din 8 august 2016 privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanţilor/beneficiarilor privaţi pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanţate din fonduri europene.

Potrivit art. 1.2 din Anexa la Ordinul nr. 1284/2016, solicitanţii/beneficiarii privaţi care achiziţionează servicii sau lucrări aplică prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 6 din această lege.

De asemenea, potrivit definiţiilor din capitolul 3 din Anexa la acelaşi ordin, beneficiarul privat este entitatea juridică fără calitate de autoritate contractantă care a semnat un contract de finanţare/acord sau care are calitatea de partener în cadrul unui contract de finanţare/acord, iar solicitantul privat este entitatea juridică fără calitate de autoritate contractantă care poate depune o cerere de finanţare/aplicaţie în cadrul programelor finanţate din fonduri europene, devenind beneficiar privat ulterior semnării contractului de finanţare/acordului.

Or, în raport de procedura derulată în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că beneficiar al achiziţiei este Asociaţia B., care are calitatea de solicitant/beneficiar privat, nu de autoritate contractantă în sensul Legii nr. 98/2016, iar contractul pentru atribuirea căruia s-a organizat procedura nu se încadrează în condiţiile cumulative prevăzute de art. 6 din aceeaşi lege, cum corect a reţinut Tribunalul Dolj.

De altfel, în caietul de sarcini elaborat pentru documentaţia de atribuire având ca obiect "Servicii colectare a bazei de date şi analiza spaţială a teritoriului român în cadrul regiunii transfrontaliere România-Bulgaria", se menţionează că procedura aplicată este cea competitivă, reglementată de Instrucţiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016 pentru beneficiarii programului Interreg V-A România - Bulgaria.

Prin urmare, întrucât procedura de achiziţie a fost derulată de un beneficiar privat al achiziţiei, iar nu de o autoritate contractantă în sensul Legii nr. 98/2016, este evident că dispoziţiile Legii nr. 101/2016 nu sunt aplicabile în materia dedusă judecăţii, astfel încât, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, instanţă iniţial învestită de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâta Asociaţia B., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM